707 definiții conțin toate cuvintele căutate (cel mult 200 afișate)

absint s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)

ABSINT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.

AFINATĂ, afinate, s. f. Băutură alcoolică preparată din afine. – Afină + suf. -ată (după vișinată).

ALCOOL, (1) alcooli, s. m., (2, 3) alcooluri, s. n. 1. Derivat obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi cu un oxidril. 2. Lichid incolor, inflamabil, cu miros și gust specific, obținut prin fermentarea zaharurilor din cereale, fructe etc. sau pe cale sintetică și folosit la prepararea băuturilor spirtoase, ca dezinfectant, combustibil, dizolvant etc.; etanol, alcool etilic, spirt. ◊ Alcool denaturat = alcool brut sau rafinat căruia i s-au adăugat denaturanți pentru a-l face impropriu consumului alimentar, dar care este folosit în industrie sau ca combustibil menajer. Alcool rafinat = alcool brut din care au fost îndepărtate impuritățile prin rectificare. Alcool sanitar = alcool colorat cu albastru de metilen și denaturat cu salicilat de metil, întrebuințat ca dezinfectant extern. Alcool solidificat = polimer al acetaldehidei, insolubil în apă, greu solubil în alcool și eter, întrebuințat drept combustibil solid. 3. Băutură alcoolică. [Pr.: -co-ol] – Din fr. alcool.

ALCOOLIC, -Ă, alcoolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține alcool. 2. S. m. și f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; bețiv. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolique.

ALCOOLISM s. n. Abuz permanent de băuturi alcoolice; stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool; intoxicație alcoolică cronică; etilism. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcoolisme.

ALCOOLIZA, alcoolizez, vb. I. 1. Refl. A consuma în mod excesiv și permanent băuturi alcoolice; a deveni alcoolic (2). 2. Tranz. A mări concentrația de alcool dintr-o soluție. [Pr.: -co-o-] – Din fr. alcooliser.

ANASON s. m. Plantă erbacee aromatică cu flori mici și albe, cultivată pentru uleiul eteric și substanțele grase care se extrag din fructe cu diverse întrebuințări în industria alimentară și cea farmaceutică (Pimpinella anisum).Băutură alcoolică preparată din fructele acestei plante. [Var.: anison s. m.] – Din tc. anason.

BAR3, baruri, s. n. 1. Local în care se vând băuturi alcoolice, cafea etc. și în care consumatorii stau de obicei în picioare sau pe scaune înalte în fața unei tejghele; p. restr. tejghea la care se servesc băuturi. ♦ Dulap sau compartiment într-un dulap, în care se țin sticlele cu băuturi alcoolice (fine). 2. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; cabaret. – Din fr. bar.

BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (și pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea (și) mințile= a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.

BODEGĂ, bodegi, s. f. Local (mic) unde se consumă gustări și băuturi (alcoolice). – Din germ. Bodega.

BO1, bote, s. f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă și înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care servește pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (Reg.) Doniță. – Et. nec.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care crește în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile și semințele în conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupăr cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-roșu = molid. ◊ (În sintagma) Apă de brad = a) amestec de apă și ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea încăperilor sau a apei de baie; b) băutură alcoolică aromată cu esență din semințe de ienupăr. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) tăiat și împodobit cu globuri, jucării, bomboane etc. cu prilejul Crăciunului sau al Anului Nou; pom de Crăciun. ♦ Vârf sau crengi de brad (1) cu care se împodobesc carul și porțile mirilor la nunți. 2. (Art.) Numele unei hore care se joacă, în ajunul nunții, la casa miresei; melodie după care se execută această horă. – Cf. alb. *bradh, bredh.

BRASERIE, braserii, s. f. Local în care se servesc preparate culinare, specialități de patiserie și de cofetărie, băuturi alcoolice (fine) și răcoritoare, cafea etc. ♦ Berărie. – Din fr. brasserie.

CAFE-BAR, cafe-baruri, s. n. Local în care se servesc cafele și băuturi alcoolice. – Cafe[nea] + bar.

CAFENEA, cafenele, s. f. Local public în care se consumă cafea sau, p. ext., ceai, băuturi alcoolice, prăjituri etc. ◊ Loc. adj. De cafenea = fără valoare, neserios. Vorbe de cafenea. [Var.: (reg.) cafinea s. f.] – Din tc. kahvehane, ngr. kafenés.

CAPITOS, -OASĂ, capitoși, -oase, adj. (Franțuzism înv.; despre o băutură alcoolică) Care amețește. – Din fr. capiteux.

CĂMINAR, căminari, s. m. Slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii). – Camănă (înv. „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < sl.) + suf. -ar.

CÂRCIUMĂ, cârciumi, s. f. Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mâncăruri). [Var.: crâșmă, (reg.) cârcimă s. f.] – Din sl. krucima.

CHERRY-BRANDY s. n. Băutură alcoolică preparată din cireșe. [Pr.: ceri-brendi] – Cuv. engl.

CHIOR, CHIOARĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör.

CIDRU s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere (sau a altor fructe). – Din fr. cidre.

GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.

HIDROMEL, hidromeluri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin fermentația alcoolică a mierii de albine cu apă; mied; mursă1. – Din fr. hydromel.

ÎMBĂTĂTOR, -OARE, îmbătători, -oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care amețește, care tulbură mintea; amețitor. 2. Fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf. -ător.

TESCOVINĂ, (rar) tescovine, s. f. Ceea ce rămâne după stoarcerea fructelor, mai ales a strugurilor sau a sfeclei de zahar; boștină. ◊ Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea resturilor rămase după stoarcerea mustului din struguri. – Cf. sl. tĕskŭ.

ȚUICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.

UDA, ud, vb. I. 1. Tranz. A umple, a acoperi, a îmbiba sau a stropi cu apă sau cu alt lichid; a băga, a muia ceva în apă sau în alt lichid; a înmuia (1), a umezi (2). ◊ Expr. A-și uda gura = a bea puțin, pentru a -și potoli setea. A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice. (Refl.) A i se uda ochii = a i se umple ochii de lacrimi. 2. Tranz. (Despre ape) A străbate un ținut (pe care îl alimentează cu apă). 3. Refl. (Mai ales despre sugari) A urina pe el (în scutece, în pantaloni). – Lat. udare.

UDĂTURĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură.

UDEALĂ, udeli, s. f. (Pop.) 1. Loc ud, umed, plin de apă; umezeală. 2. Băutură (alcoolică). – Ud + suf. -eală.

UNCROP, uncropuri, s. n. (Pop.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. ukropŭ.

EBRIETATE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébriété, lat. ebrietas, -atis.

MASTICĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.

VIN, vinuri, s. n. Băutură alcoolică (de 7-16%) obținută prin fermentarea mustului de struguri sau, p. gener. prin fermentarea mustului altor fructe. – Din lat. vinum.

FRAPA, frapez, vb. I. Tranz. 1. A se impune atenției cuiva prin caracteristici izbitoare; a impresiona puternic, a bate la ochi. 2. A răci șampania sau alte băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. – Din fr. frapper.

RACHIU, rachiuri, s. n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obținute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (și cu esențe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conținută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

ROM1, (2) romuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare obținută prin fermentarea (naturală sau artificială) și distilarea sucului sau melasei din trestia de zahăr ori din alcool rafinat cu adaos de esențe sintetice și colorat cu caramel. 2. Cantitate de rom1 (1), care se servește într-un păhărel sau într-un țoi. [Var.: (reg.) rum s. n.] – Din fr. rhum, germ. Rum.

PAHAR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhar s. n.] – Din magh. pohár, scr. pehar.

ANGELI s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: angheli s. f.] – Din ngr. anghélika.

APERITIV, aperitive, s. n. 1. Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare) 2. Băutură alcoolică consumată înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). – Din fr. apéritif, lat. aperitivus.

PICUȘ, picușuri, s. n. I. (Pop.) 1. Piculeț. ♦ (Fam.) Băutură alcoolică (în cantitate mică). 2. Masă lichidă sau solidificată formată prin picurarea unui lichid sau prin curgerea, picătură cu picătură, a unei materii topite. II. (Fam.) Câștig mic și întâmplător (de obicei ilicit). – Pic1 + suf. -uș.

PIȘCA, pișc, vb. I. 1. Tranz. A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva, ridicând-o sau strângând-o și producând o senzație dureroasă; a ciupi. ♦ A apuca cu degetele coardele unor instrumente muzicale, ridicându-le puțin și dându-le drumul, pentru a le face să vibreze. 2. Tranz. A rupe sau a tăia câte puțin din ceva. ♦ (Fam.) A se alege cu ceva. ♦ (Fam.) A fura câte puțin, pe nesimțite; a ciupi, a șterpeli. 3. Tranz. (Despre insecte) A înțepa, a mușca. ◊ Expr. Ca (și) cum (sau cât) te-ar pișca un purice = foarte puțin, aproape deloc. ♦ (Despre animale și păsări) A apuca cu dinții, cu ciocul, fără a răni; p. ext. a mânca. 4. Tranz. și intranz. (Despre vânt, frig etc.) A provoca o senzație neplăcută, dureroasă, a înțepa, a arde. ♦ Tranz. (Despre brumă, ger etc.) A strica, a vătăma (parțial) frunzele sau fructele plantelor. 5. Tranz. (Despre băuturi alcoolice, condimente sau mâncăruri condimentate) A provoca o senzație de arsură, de usturime, de înțepătură; a ustura. 6. Tranz. (Glumeț) A lovi, a atinge ușor, a șfichiui pe cineva; p. ext. a bate. ♦ Fig. A înțepa cu vorba; a tachina, a șfichiui. 7. Refl. (Reg.; despre lună și lumina ei) A începe să scadă, să descrească. – Et. nec.

CONIAC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac.

POȘIRCĂ, poșirci, s. f. (Pop. și fam.) Băutură alcoolică slabă și de proastă calitate. – Et. nec.

PILI2, pilesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A bea, a consuma (în exces) băuturi alcoolice. 2. Refl. A se îmbăta (ușor), a se ameți de băutură. – Cf. țig. pilo.

PILEALĂ, pileli, s. f. (Fam.) Faptul de a pili2. ♦ (Concr.) Băutură alcoolică. – Pili2 + suf. -eală.

PUDING1, pudinguri, s. n. Preparat alimentar de origine engleză, făcut din făină, ouă, grăsime de vacă, zahăr, măduvă, prune și aromat cu o băutură alcoolică. – Din fr., engl. pudding.

PUNCI1, punciuri, s. n. Băutură făcută dintr-un amestec de rom sau alte băuturi alcoolice cu zahăr, lămâie, portocale etc. și diverse mirodenii. – Din engl., fr. punch.

BEȚIVANCĂ, bețivance s. f. peior. Femeie care face abuz de băuturi alcoolice. (bețivan + suf. -că)

CINZEACĂ, cinzeci, s. f. Unitate de măsură de capacitate (pentru băuturi) egală cu aproximativ 0,16 litri. ♦ Sticluță care are această capacitate și în care se servește o băutură alcoolică; conținutul unei astfel de sticluțe; (reg.) sângeapă. – Din cincizeci.

CIOCAN2, ciocane, s. n. (Pop.) Păhărel în formă de sticluță, cu gâtul strâmt și lung, din care se bea o băutură alcoolică. V. cinzeacă. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Din bg. čokan, scr. čokanj.

ȘPRIȚUI1, șprițuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A consuma șpriț1 sau alte băuturi alcoolice; p. ext. a se ameți, a se îmbăta. – Șpriț1 + suf. -ui.

VERMUT, vermuturi, s. n. Băutură alcoolică făcută din vin în care s-au pus la macerat diferite substanțe vegetale amare; sticlă sau pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și: vermut] – Din fr. vermouth, germ. Wermut, it. vermut.

TARE2, tari, adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; p. ext. trainic, durabil. ♦ Fortificat, întărit; vîrtos. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decît cu greu); (despre pînză sau obiecte de pînză) scrobit. ◊ Pînză tare = pînză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Voinic, zdravăn, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de (-o) ureche (sau de urechi) = a nu auzi bine. ♦ Rezistent. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Cu voință fermă, energic, dîrz, neclintit. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ Neînduplecat, neîndurător, nemilos, rău. 5. Care dispune de putere, care constituie o forță, care este stăpîn pe o situație. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice, stăpînește bine o materie de specialitate. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) care se produce, se desfășoară, se manifestă cu violență. ◊ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare. 8. (Despre sunete, zgomote) care este emis cu putere, care răsună pînă departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ (Despre mirosuri) Foarte aromat, pătrunzător, amețitor, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic). Cafea tare. 11. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. – Lat. talem.

CINSTE s. f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ◊ Expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări și garanta autenticitatea unei afirmații făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, considerație, prețuire. ◊ Loc. adv. Cu cinste = în mod onorabil, după merit. ◊ Expr. A da cinstea pe rușine = a se face de rușine, a se compromite. 2. Onoare, favoare. ◊ Loc. adv. În cinstea (cuiva sau a ceva) = pentru a onora (pe cineva sau ceva), spre lauda sau preamărirea (cuiva sau a ceva). ◊ Expr. A-i face cinste (cuiva) = a servi cuiva spre laudă, a-i face onoare. 3. Ceremonial, paradă, fast. III. (Concr.; pop.) 1. Dar, cadou, plocon. ◊ Loc. adj. Pe cinste = care este foarte bun, foarte frumos; grozav, strașnic. 2. Ospăț, ospătare (în care predomină băutura). ◊ Expr. A face cinste = a oferi cuiva de băut (și de mâncat) într-un local, plătindu-i consumația; a trata, a cinsti. ♦ Băutură alcoolică. – Din sl. čĭștĭ.[1]

  1. Probabil etimologia corectă este čĭstĭ. Scrierea cu ș este puțin probabilă. — cata

CINSTI, cinstesc, vb. IV. Tranz. 1. A respecta, a onora, a prețui pe cineva sau ceva; a da cuiva cinstea cuvenită. 2. (Pop.) A face cuiva un dar, un cadou; a da cuiva un bacșiș. 3. (Fam.) A ospăta, a trata (cu băutură); a plăti consumația cuiva. ♦ A închina, a bea în onoarea cuiva sau a ceva. ♦ Refl. A bea o băutură alcoolică. Ne-am cinstit cu o țuică. – Din sl. čĭstiti.

LICHIOR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.

MELISĂ, melise, s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, mult căutate de albine, și cu frunzele ovale, folosită în medicină pentru calitățile ei stimulatoare și antispasmodice; roiniță2 (Melissa officinalis).Băutură alcoolică aromată (întrebuințată în medicina populară), obținută prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. mélisse.

NEALCOOLIC, -Ă, nealcoolici, -ce, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre băuturi) Care nu conține alcool (2). 2. (Despre persoane) Care nu consumă băuturi alcoolice. [Pr.: ne-al-] – Ne- + alcoolic (după fr. non-alcoolisé).

NEFALISM s. n. (Livr.) Abstinență totală de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme.

DUȘCĂ, duște, s. f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr-o singură înghițitură. ◊ Expr. A da (de) dușcă = a bea dintr-o singură înghițitură sau fără să se oprească. – Din scr. dušak (gen. duška).[1]

  1. În DEX’09: DUȘCĂ, duști. LauraGellner

COCTEIL, cocteiluri, s. n. 1. Băutură preparată dintr-un amestec de băuturi alcoolice (cu ingrediente). 2. Recepție de proporții mai modeste. [Scris și: cocktail] – Din engl., fr. cocktail.

SPIRT, s. n. (Pop.) Alcool etilic (care se vinde în comerț); p. ext. băutură alcoolică tare. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic obținut la distilarea uscată a lemnului. Spirt medicinal = spirt folosit în medicină, mai ales ca dezinfectant extern, făcut impropriu pentru consumul alimentar prin adăugarea unei substanțe toxice. Spirt denaturat = alcool etilic denaturat. ♦ Fig. (Adjectival) Extrem de harnic, de iute la treabă, de prompt. – Din rus. spirt.

TARE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistență solidă, care opune rezistență la apăsare și nu poate fi ușor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ♦ Care este mai consistent decât în mod obișnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără suplețe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ◊ Pânză tare = pânză (cu țesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Care are forță sau rezistență fizică, voinic, robust, viguros, puternic. ◊ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă față încercărilor, cu voință fermă, energic, dârz, neclintit. ◊ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivități) Plin de forță, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situație; atotputernic. ♦ Care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violență. ♦ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultătoare, injurioase. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simț; pătrunzător, intens, ascuțit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentrație mare de alcool. ♦ (Despre unele substanțe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentrație mare (și produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ◊ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Îți voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forță, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.

TEMPERANȚĂ s. f. (Rar) Cumpătare, moderație, sobrietate (în special în privința consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.

SAKE s. n. Băutură alcoolică specifică Japoniei, făcută din orez fermentat, care se bea, de obicei, caldă. – Din fr. saké.

SPIRTOS, -OASĂ, spirtoși, -oase, adj. (Despre băuturi) Care conține spirt; alcoolic. ◊ Bomboane spirtoase = bomboane fabricate cu esență de mentă. ♦ (Substantivat, f. pl.) Băuturi alcoolice (tari). – Spirt + suf. -os.

CRUȘON, crușoane, s. n. Băutură alcoolică preparată din vin și alte băuturi, sirop de zahăr și fructe. – Din fr. cruchon, rus. kriuson.

SUPT1, supturi, s. n. Faptul de a suge; mod de hrănire la sân sau artificială a copilului nou-născut; suptură. ♦ (Concr.) Laptele care se suge la o masă de către sugar. ♦ (Fam.) Darul suptului = deprinderea de a consuma băuturi alcoolice (în cantități mari). – V. suge.

CRAMĂ, crame, s. f. Clădire la o vie, unde se tescuiesc strugurii, se prepară vinul și se depozitează uneltele de lucru. ♦ Local în care se consumă băuturi alcoolice, preparate culinare etc. într-un cadru rustic. – Cf. scr. krama.

CU1, cupe, s. f. 1. Vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice. ♦ Conținutul unui astfel de vas sau de pahar. ♦ Fig. Caliciu. 2. (Pop.) Unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru). ♦ Cană, vas având această capacitate. 3. Trofeu în formă de cupă1 (1), care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; p. ext. competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu. ♦ Sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă1 (3). 4. Piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră. 5. Plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie (Gentiana acantis). ◊ Compus: cupa-vacii = plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor (Calystegia sepium).Lat. cuppa (cu sensuri după fr. coupe), (2) magh. kupa.

PROHIBI vb. a interzice, a opri, (înv.) a popri. (A ~ vânzarea băuturilor alcoolice.)

ABSINT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason și alte plante aromatice. /<fr. absinthe

AFINA f. Băutură alcoolică preparată din afine. [G.-D. afinatei] /afină + suf. ~ată

ALCOOLIC1 ~ci m. Persoană care face abuz de băuturi alcoolice; bețiv. /<fr. alcoolique

A SE ALCOOLIZA mă ~ez intranz. A consuma sistematic băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. /<fr. alcooliser

ANGELI f. 1) Plantă erbacee aromatică cu tulpina ramificată și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în farmaceutică. 2) Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var. anghelică] /<lat. angelika, fr. angélique

APERITIV ~e n. 1) Gustare care se ia înainte de masă (pentru a stimula pofta de mâncare). 2) Băutură alcoolică consumată înainte de masă. /<fr. apéritif, lat. aperitivus

BAR2 ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau în picioare sau așezați pe niște scaune înalte în fața tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se păstrează sticle cu băuturi alcoolice. /<fr. bar

BĂUTOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. rar Persoană care consumă (abuziv) băuturi alcoolice; bețiv; alcoolic. /a bea + suf. ~tor

A BEA beau 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghițind (pentru a-și potoli setea). * ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferință până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. * A-și ~ și mințile a bea până la inconștiență. 3) pop.: ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beției. /<lat. bibere

BERE ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obținută prin fermentarea unei infuzii de malț și flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier

BEȚIE ~i f. 1) Stare provocată de consumul excesiv de alcool; ebrietate. * ~ rece (sau cu stupefiante) stare de intoxicație a organismului, provocată de consumarea unor stupefiante. 2) Patimă pentru băuturile alcoolice. A suferi de ~. 3) Petrecere cu multă băutură. 4) fig. Stare de uitare de sine, provocată de un anumit factor; exaltare cauzată de un factor, în special pozitiv. 5) fig. Cantitate foarte mare (de ceva), care vădește lipsă de măsură; exces. ~ de cuvinte. [Art. beția; G.-D. beției; Sil. -ți-e] /beat + suf. ~ie

BEȚIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face abuz de băuturi alcoolice; care are patima beției; alcoolic. /beție + suf. ~iv

BEȚIVANCĂ ~ce f. peior. Femeie care face abuz de băuturi alcoolice. /bețivan + suf. ~

BISTROU ~ri n. Restaurant modest, unde se consumă băuturi alcoolice. /<fr. bistro

BODEGĂ ~gi f. Local mic, destinat consumului de aperitive și de băuturi alcoolice. /<germ. Bodega

BRANDY [pr.: brendi] n. Băutură alcoolică preparată din vin; coniac. /Cuv. engl.

BUTELCĂ ~ci f. pop. 1) v. BUTELIE. 2) Vas din lut ars, cu gâtul strâmt, folosit pentru păstrarea lichidelor, în special a băuturilor alcoolice. /<ucr. butelka

CAFENEA ~ele f. Local public unde se consumă cafea, ceai, băuturi alcoolice și prăjituri. ◊ De ~ lipsit de seriozitate. [Sil. -fe-nea] /<turc. kahvehane

CAPITOS ~oasă (~oși, ~oase) rar (despre băuturi alcoolice) Care turmentează repede. /<fr. capiteux

CÂRCIUMĂ ~e f. Local (la sat sau la periferia orașului) unde se consumă băuturi alcoolice. [Sil. -ciu-mă; G.-D. cârciumei] /<sl. kruțima

CIDRU n. Băutură alcoolică slabă obținută prin fermentarea sucului de mere (sau a altor fructe). /<fr. cidre

CINSTE f. 1) Calitate morală și sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate. E de o ~ ireproșabilă. 2) Sentiment de înalt respect față de o persoană; considerație; deferență; condescendență. ◊ Cu ~ a) așa cum se cuvine; b) în mod conștiincios. A trăi cu ~ a) a trăi fiind stimat; b) a trăi cinstit. A da ~ea pe rușine a-și pierde reputația; a se compromite. ~ și slavă formulă folosită pentru a sublinia stima deosebită de care se bucură cineva sau ceva. Pe ~ea mea!, pe cuvânt de ~ formule folosite pentru a întări o afirmație. 3) Statornicie în sentimente și în obligații; fidelitate. 4) Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate. 5) Semn distinctiv care se acordă cuiva pentru merite recunoscute; onoare. ◊ Cu ~ cu onoare. De ~ care face cuiva onoare. În ~ea cuiva (sau a ceva) în onoarea, spre lauda cuiva sau a ceva. A avea ~ea să... a avea fericita ocazie. A-i face cuiva ~ a face ca cineva să fie demn de respect, de laudă. 6) pop. Totalitate a regulilor respectate în cursul unei ceremonii. A fost primit cu multă ~. 7) Ospătare a cuiva (în semn de recunoștință), mai ales, cu băuturi alcoolice. ◊ A face ~ a trata pe cineva (în semn de recunoștință) cu băutură (și cu mâncare); a cinsti. 8) înv. Dar făcut cuiva pentru un serviciu. ◊ În ~ în dar; drept plocon. Pe ~ (făcut) conștiincios; excelent; după toate regulile. [G.-D. cinstei] /<sl. țisti

A CINSTI ~esc tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu cinste maximă (izvorâtă dintr-un sentiment de apreciere deosebită). 2) fam. (persoane) A trata (în semn de prețuire, de prietenie), mai ales, cu băutură. 3) (băuturi alcoolice) A consuma fără a abuza. 4) înv. (persoane) A răsplăti cu un dar sau cu un bacșiș. /<sl. țistiti

CLEIRE f. Operație de limpezire a băuturilor alcoolice cu ajutorul substanțelor coloidale. [Sil. cle-i-] /Din clei

CLONDIR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /<bulg. krondir

CONIAC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin și păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac

DIPSOMANIE f. Stare patologică constând în dorința nestăpânită de a consuma băuturi alcoolice. [Art. dipsomania; G.-D. dipsomaniei; Sil. -ni-e] /<fr. dipsomanie

DUȘCĂ f. Cantitate de băutură alcoolică băută dintr-o singură înghițitură. A da de ~ a bea până la fund dintr-o înghițitură. /<sb. dušak

ETILIC ~că (~ci, ~ce) Care conține etil; pe bază de etil. ◊ Alcool ~ alcool obținut prin fermentarea fructelor, cerealelor etc. și folosit la prepararea băuturilor alcoolice, în medicină, tehnică etc.; spirt. /<fr. éthilique

EUFORIE ~i f. 1) Stare de bună dispoziție exagerată, provocată de folosirea excesivă a băuturilor alcoolice, de unele substanțe narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplină; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria

GIN ~uri n. (în țările anglo-saxone) Băutură alcoolică fabricată din cereale prin adăugarea boabelor de ienupăr. /<engl., fr. gin

GROG ~uri n. Băutură alcoolică constând dintr-un amestec de rom, coniac sau rachiu și apă fierbinte îndulcită. /<fr., engl. grog

HIDROMEL ~uri n. Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă. /<fr. hydromel

HORILCĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<ucr. horilka

A ÎNCHINA închin 1. tranz. 1) ist. (cetăți, țări, ținuturi etc.) A preda (unei puteri străine) în semn de supunere. 2) pop. A aduce în dar; a dărui. 3) fam. (băuturi alcoolice) A consuma pentru a-și face plăcere; a cinsti. ~ în sănătatea cuiva. 4) (opere de artă) A destina printr-o dedicație; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare

MASTIC ~uri n. 1) Masă constituită dintr-un amestec de substanțe minerale și vegetale care se întărește în contact cu aerul (folosită la lipit, la chituit etc.). 2) Rășină aromatică de origine vegetală, provenită dintr-un arbore tropical (folosită la fabricarea lacurilor, chiturilor etc.). 3) Amestec conținând colofoniu, ceară și alte substanțe, folosit pentru a unge locurile de altoire și rănile copacilor. 4) Suc rășinos aromatic extras din trunchiul unui arbore tropical, care servește la fabricarea unor băuturi alcoolice, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. /<fr. mastic

MASTICĂ ~ci f. Băutură alcoolică aromată, care conține mastic. /<turc. mastika

MELISĂ ~e f. 1) Plantă meliferă cu flori albe sau gălbui, folosită ca plantă medicinală. 2) înv. Băutură alcoolică, plăcut mirositoare, preparată din frunzele acestei plante fermentate. /<lat. melissa, fr. mélisse

MIȘMAȘ ~uri n. fam. 1) Băutură alcoolică slabă obținută prin amestecul vinului cu apă gazoasă (sau minerală); șpriț. 2) Afacere necinstită; învârteală. Umblă cu ~uri. 3) Îngrămădire de lucruri diferite; amestecătură. /<germ. Mischmasch

MURSĂ ~e f. reg. rar Băutură alcoolică slabă, obținută prin fermentarea mierii amestecate cu apă sau cu lapte; hidromel. /<lat. [aqua]mulsa

PELIN m. Plantă erbacee amară la gust, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze verzi-cenușii pe față și argintii-surii pe dos și cu flori galbene aromate, folosită în medicină și în industria băuturilor alcoolice. /<bulg. pelin

PILEALĂ ~ele f. fam. 1) v. A PILI și A SE PILI. 2) Petrecere cu băuturi alcoolice; chef. 3) Băutură alcoolică. /a pili + suf. ~eală

A PILI2 ~esc 1. tranz. fam. (băuturi alcoolice) A consuma în cantități mari (și sistematic). 2. intranz. A avea patima beției. /cf. țig. pilo

A PIȘCA pișc tranz. 1) (ființe) A apuca cu vârful degetelor de piele strângând-o (și provocând durere); a ciupi. 2) (bucăți mici, vârfuri, margini) A înlătura câte puțin prin rupere sau tăiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura în cantități neînsemnate și pe nesimțite; a ciupi. 4) și fig. (despre insecte) A face să aibă o senzație dureroasă (prin înțepare sau mușcare); a ciupi; a mânca; a mușca. ◊ Cât te-ar ~ un purice puțin de tot. Pișcă de limbă se spune despre condimente sau băuturi alcoolice care produc o senzație de usturime. 5) fig. A înțepa cu vorba; a critica ușor; a ciupi. 6) (ființe) A lovi ușor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu vârful degetelor, făcând să vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

POȘIRCĂ ~ci f. pop. fam. Băutură alcoolică slabă și de proastă calitate. /Orig. nec.

RACHIU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

ROM1 ~uri n. Băutură alcoolică tare obținută prin distilarea sucului sau melasei din trestie de zahăr, cu adaos de esență și colorată cu caramel. /<fr. rhum, germ. Rum

SAKE n. Băutură alcoolică japoneză, preparată din orez fermentat, care se bea fierbinte. /<fr. saké

SPIRTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care conține spirt. * Băuturi ~oase băuturi alcoolice. Bomboane ~oase bomboane care conțin esență de mentă. /spirt + suf. ~os

A SE SPIRTUI mă ~iesc intranz. fam. (despre persoane și despre organismele lor) A fi obișnuit cu băuturile alcoolice tari (în urma consumării lor sistematice). /Din spirt

TESCOVI f. 1) Produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul. 2) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea acestui produs. [G.-D. tescovinei] /v. a tescui

ȚUICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec.

UDĂTURĂ ~i f. 1) v. A UDA și A SE UDA. 2) pop. Băutură (alcoolică). 3) reg. Mâncare lichidă. /a uda + suf. ~ătură

UDEALĂ udeli f. 1) Însușire de a fi ud. 2) pop. Cantitate de apă sau de vapori de apă dintr-un mediu; umezeală; jilăveală. ◊ A trage ~ a absorbi apă; a se îmbiba cu apă; a deveni ud. 3) fam. Lichid (alcoolic) folosit pentru potolirea setei; băutură (alcoolică). /ud + suf. ~eală

UNCROP ~uri n. pop. Apă care abia a încetat să clocotească; apă foarte fierbinte. 2) Băutură alcoolică fierbinte; asemănătoare izvarului, care se oferă a doua zi de nuntă la casa mirelui. ◊ Ziua de ~ ziua a doua a nunții, când, la casa mirelui, are loc un ospăț. /<sl. ukropu

A USCA usuc tranz. A face să se usuce; a seca; a asana. ◊ Bea de usucă face abuz de băuturi alcoolice. /<lat. exsucare

VERMUT ~uri n. Băutură alcoolică amăruie, preparată din vin în care au fost macerate plante aromatice. [Acc. și vermut] /<fr. vermout, vermouth

VIN ~uri n. 1) Băutură alcoolică, obținută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe). ~ vechi. ~ sec. 2) la pl. Varietăți de astfel de băutură. /<lat. vinum

VINARS ~uri n. reg. Băutură alcoolică tare, obținută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ș. a.) fermentate; rachiu. /vin + ars

VOTCĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea fructelor sau a cerealelor. [G.-D. votcii] /<rus. vodka

WHISKY [pr.: uiski, ~uri] n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea succesivă a unor cereale. /Cuv. engl.

ALCOOL s.m. Compus obținut prin înlocuirea cu un oxidril a unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi. // s.n. (curent) Alcool etilic; spirt. ♦ băutură alcoolică. // (și în forma alcooli-, alcoolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) alcool”, „alcoolic”. [Pron. -co-ol, pl. s.m. -li, s.n. -luri. / < fr. alcool, cf. ar. al-kohl – lucru subtil].

ANISIDI s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine].

BENEDICTI s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].

BIȘOF s.n. Băutură alcoolică rece, obținută prin macerarea în vin a lămîii sau portocalei. [Scris și bischof. / < fr. bischof, engl. bishof, cf. germ. Bischof].

BITTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar].

CHARTREUSE s.f. Băutură alcoolică fină, preparată din ierburi alpine macerate în alcool dublu distilat. [Pron. șar-tröz, var. șartreză s.f. / < fr. chartreuse, cf. la Grande Chartreuse – mănăstire în Alpii francezi].

DRY adj. invar. (Despre băuturi alcoolice) Sec; fără zahăr. [Pron. drai. / < engl. dry].

APERITÍV s.n. Băutură alcoolică servită înainte de masă, pentru deschiderea apetitului; fr., engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte băuturi elaborate pe bază de vin (Dubonnet, vermuturi) sau alcool (bitter-uri, gențiane) cu adaos de plante sau esențe, având gust amărui, precum și rachiuri pe bază de cereale, de fructe sau de plante (whisky, gin, țuică, tequila). Ca termen de specialitate, aperitiv este întotdeauna o băutură[1], iar felul de mâncare servit înainte de masă se numește gustare.

  1. afirmația este hazardată, fiind contrazisă de nenumăratele cărți de bucate care conțin feluri de mâncare în secțiunea aperitive raduborza

MESCAL s.n. Băutură alcoolică originară din Mexic, preparată dintr-un suc de cactus. [Scris și mezcal. / < sp. mezcal].

POTOMANIE s.f. Impulsiune patologică de a consuma exagerat băuturi (alcoolice). [Gen. -iei. / < fr. potomanie, cf. gr. potosbăutură, mania – nebunie].

SELTZ s.f. Apă minerală, folosită mai ales la prepararea și la diluarea băuturilor alcoolice. [< fr. seltz, cf. Selters – localitate cu ape minerale in Prusia].

SOMA2 s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma].

VERMUT s.n. Băutură alcoolică preparată din vin în care s-au pus la macerat plante aromatice. ♦ Sticlă, pahar care conține o astfel de băutură. [Acc. și vermut, scris și vermouth. / cf. fr. vermouth, it. vermut < germ. Wermut – numele plantei compozite Artemisia absinthium].

WHISKY s.n. Băutură alcoolică preparată prin distilarea cerealelor, mai ales a orzului, a ovăzului sau a secarei. [Pron. uis-chi. / < engl. whisky, whiskey < cuv. irlandez].

ABSINT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].

AFINA s.f. Băutură alcoolică preparată din afine. [< afină].

ALCOOLIC, -Ă adj. Care conține alcool. // s.m. și f. Om care abuzează de băuturi alcoolice; bețiv. [< fr. alcoolique].

ALCOOLISM s.n. Consum abuziv de băuturi alcoolice. ♦ Intoxicație cu alcool etilic; etilism. [< fr. alcoolisme].

ALCOOLIZA vb. I. 1. tr. A mări concentrația de alcool dintr-o soluție. 2. refl. A consuma în mod abuziv băuturi alcoolice; a deveni alcoolic. [< fr. alcooliser].

BISTROU s.n. (Franțuzism) Local unde se vînd și se consumă băuturi alcoolice (mai ales vin). [Pl. -uri, var. bistro s.n. / < fr. bistrot].

BODE s.f. Local mic unde se consumă numai aperitive și băuturi alcoolice. [Pl. -gi, -ge. / < germ. Bodega, cf. sp. bodega].

CHERRY-BRANDY s.n. Băutură alcoolică preparată din cireșe. [Pron. ceri-brendi. [< engl. cherry-brandy, cf. cherry – cireașă].

CIDRU s.n. Băutură alcoolică care se obține prin fermentarea mustului de mere. [< fr. cidre].

CONIAC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța].

CRUȘON s.n. Amestec de băuturi alcoolice cu fructe dulci și aromate. [Pl. -oane. / < fr. cruchon, rus. kriușon].

aperitiv (aperitive),1. Băutură alcoolică ce se servește înainte de masă. – 2. Gustare, mezelic. Fr. apéritif. Întrucît există obiceiul de a însoți băutura cu cîte un sandviș, în limba curentă aperitiv înseamnă mai curînd gustarea, mezelicul care se servesc împreună cu băutura.

FRAPA vb. I. tr. 1. A sări în ochi, a izbi, a surprinde. 2. A răci băuturi alcoolice cu ajutorul gheții. [< fr. frapper].

GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].

ocroviță, ocrovițe, s.f. (reg.) băutură alcoolică tare, rachiu.

bere s. f.Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).

pișat, pișaturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.

pișcura1, pișcur și pișcurez, vb. I (reg.) 1. a pișca, a ciupi, a pițiga. 2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo. 4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit. 5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii. 6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca.

pocincă s.f. (înv.) băutură alcoolică.

propinație, propinații, s.f. 1. (înv.) comerț cu băuturi alcoolice. 2. (reg.; în forma: prepinație) cârciumă.

rostopcin s.n. (reg.) băutură alcoolică îndulcită.

NEFALISM s.n. (Liv.) Abstinență totală la orice băutură alcoolică. [< fr. néphalisme].

sicheră, sichere, s.m. și f. 1. (s.f., înv. și reg.) băutură alcoolică făcută din fructe (mai ales din mere); cidru. 2. (s.n.; reg.; în formele: țighir și țihir) zeamă de tescovină.

spolocanie, spolocanii, s.f. (reg.) 1. prima zi din postul Paștilor (când se spală vasele); lunea curată. 2. (înv.; în forma: spălăcanie) clătire a gurii cu o băutură alcoolică. 3. (înv.; în forma: spălăcanie) apă de spălat gura. 4. (înv.) cantitate mică de rachiu.

sugăci, sugăcesc, vb. IV (reg.; despre băuturi alcoolice) a bea mereu câte puțin.

șplihoarcă, s.f. sg. (reg.; deprec.) băutură alcoolică de calitate inferioară.

ROM s.n. Băutură alcoolică fabricată prin distilarea melasei din trestia de zahăr. [Var. rum s.n. / < fr. rhum, cf. engl. rum].

cinci num.1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).

cîrciumă (cîrciumi), s. f. – Local unde se consumă băuturi alcoolice (și mîncăruri). – Var. cîrcimă, crîcimă, crîșmă, crîjmă (cu der. săi). Sl. krŭčĭma (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 318; Cihac, II, 41; Meyer 207; Berneker 666; Conev 88); cf. bg. krŭčma, sb., slov. krčma, mag. korcsima. Der. cîrciumar, s. m. (proprietar de cîrciumă); cîrciumăreasă, s. f. (nevastă de cîrciumar; femeie care are o cîrciumă; plantă ornamentală, Zinnia elegans); cîrciumări, vb. (a fi cîrciumar; a trafica, a specula); cîrciumărie, s. f. (îndeletnicirea de cîrciumar); cîrciumărit, s. n. (îndeletnicirea de cîrciumar; înv., în Mold., contribuție pe cîrciumi, care reprezenta cinci lei pe an în sec. XVIII); cîrciumăriță (mai adesea crîșmăriță), s. f. (cîrciumăreasă). Der. reprezintă adesea forme sl., cf. bg. krŭčmar, krŭčmarica, slov., cr. krčmariti (< sl. kručĭmiti).

adio, mamă expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă, cu arome și coloranți chimici

ferie (ferii), s. f.1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.

ALCOOL I. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat. II. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt. ◊ orice băutură alcoolică. (< fr. alcool)

ALCOOLOMANIE s. f. dependență față de băuturile alcoolice. (< fr. alcoolomanie)

ANISIDI s. f. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. (< fr. anisidine)

ARAC s. n. băutură alcoolică foarte tare, rachiu din orez sau din plante suculente bogate în zahăr. (< fr. arac, engl. arrack)

BIȘOF s. n. băutură alcoolică fierbinte, obținută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei. (< fr. bichof, engl. bishof)

BODE s. f. local mic unde se consumă aperitive și băuturi (alcoolice). (< germ. Bodega)

CAFE-BAR s. n. local în care se consumă cafea și băuturi alcoolice. (< cafe/nea/ + bar1)

COBBLER s. n. băutură răcoritoare pe bază de vin și alte băuturi alcoolice diluate, cu gheață și ornamente de fructe. (< engl. cobbler)

CONIAC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac)

CRUȘON s. n. băuturi alcoolice cu fructe dulci și aromate, care se servește, cu sifon sau gheață ori cu vin spumos. (< fr. cruchon)

DIPSOMANIE s. f. impuls patologic de a consuma excesiv băuturi (alcoolice); alcoolism cronic, potomanie. (< fr. dipsomanie)

DRINK s. n. băutură (alcoolică). (< engl., fr. drink)

DRY [DRAI] adj. inv. (despre băuturi alcoolice) sec; fără zahăr (< engl. dry)

FRAPA vb. tr. 1. a sări în ochi, a izbi, a impresiona, a surprinde. 2. a răci băuturi alcoolice cu gheață. 3. (tehn.) a presa după sinterizare două piese metalice. (< fr. frapper)

GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)

HIDROMEL s. n. băutură alcoolică obținută prin fermentația mierii cu apă; mied. (< fr. hydromel)

MELI s. f. plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; roiniță. ◊ băutură alcoolică aromată obținută prin fermentarea frunzelor acestei plante. (< fr. mélisse, lat. melissa)

MESCAL s. n. băutură alcoolică, din Mexic, preparată dintr-un suc de cactus. (< fr. mescal)

NEFALISM s. n. abstinență totală de la orice băutură alcoolică. (< fr. néphalisme)

ROM s. n. băutură alcoolică prin distilarea melasei din trestia de zahăr. (< fr. rhum, germ. Rum)

SAKE s. n. băutură alcoolică japoneză pe bază de orez fermentat. (< fr. saké)

SOMA2 s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma)