a (nu) avea față (de cineva) expr. a (nu) fi partenerul potrivit al cuiva (în dragoste, în afaceri etc.)
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 5 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a (nu) avea față (de ceva) expr. a (nu) fi competent într-un domeniu de activitate; a (nu) se ridica la nivelul unei slujbe, funcții etc.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 5 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 5 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a avea o față de drum de țară expr. a fi ridat
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 5 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a băga în față expr. (deț.) a acoperi adevăratul vinovat dând vina pe altcineva.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 12 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a da cărțile pe față expr. 1. a dezvălui adevărul. 2. a discuta deschis.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 16 Jul 2009 | Greșeală de tipar

a da dos la față expr. 1. a pleca pe furiș. 2. a da înapoi în fața unor dificultăți.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 18 Jul 2009 | Greșeală de tipar

a face fețe-fețe expr. 1. a-și schimba subit fizionomia, culoarea feței. 2. a se simți foarte încurcat; a se tulbura, a se zăpăci.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 4 Aug 2009 | Greșeală de tipar

a fi față expr. 1. a fi prost. 2. a fi răuvoitor.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 13 Aug 2009 | Greșeală de tipar

a fi față de pernă expr. v. a fi față.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 13 Aug 2009 | Greșeală de tipar

a fi mai scumpă ața decât fața expr. (d. un lucru) a fi obținut cu un efort mai mare decât merită.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 14 Aug 2009 | Greșeală de tipar

a fi taler cu două fețe expr. a fi ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 17 Aug 2009 | Greșeală de tipar

a-i cădea falca / fața expr. a fi surprins / uluit.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 26 Jun 2009 | Greșeală de tipar

a ieși în față expr. (deț.) 1. a accepta o provocare la bătaie. 2. a recunoaște o abatere.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 6 Feb 2010 | Greșeală de tipar

a-și da arama pe față expr. a-și dezvălui adevăratul caracter.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 16 Jul 2009 | Greșeală de tipar

dă-te-n fața mea! expr. (cart.) joacă cu mine!
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 23 Jul 2009 | Greșeală de tipar

din față / părți expr. 1. deloc. 2. nimic.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 27 Jul 2009 | Greșeală de tipar

din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 27 Jul 2009 | Greșeală de tipar

din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 27 Jul 2009 | Greșeală de tipar

față, fețe s.f. 1. individ. 2. persoană răuvoitoare.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 10 Aug 2009 | Greșeală de tipar

față de pernă expr. v. față (1).
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 10 Aug 2009 | Greșeală de tipar

față de pește congelat expr. persoană palidă.
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 10 Aug 2009 | Greșeală de tipar

față palidă expr. v. față (1).
Sursa: Argou | Trimisă de blaurb, 10 Aug 2009 | Greșeală de tipar

FAȚA-MÂȚEI s. v. sugel alb, tapoșnic, urzică moarță.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

FÁȚĂ, fețe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură. ♢ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ♢ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ♢ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ♢ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ♢ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ♢ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a pământului, a apei). ♢ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ♢ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ♢ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies).
Sursa: DEX '98 | Trimisă de cornel, 8 May 2004 | Greșeală de tipar

FÁȚĂ s. 1. v. obraz. 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fízionomie. 5. v. persoană. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagină. 9. v. fațadă. 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. față de masă = (înv. și reg.) masă, peșchir, pânzătură, (reg.) măsai, mesală, mesanică, (Ban. și Transilv.) măsar, măsăriță, (Ban.) măsărnică, (Transilv. și Maram.) măsoaie. (O ~ de in.) 12. v. înfățișare. 13. învelitoare, (prin Transilv. și Maram.) sac, (prin Transilv.) tăbuieț. (~ de pernă.) 14. v. suprafață.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

FÁȚĂ s. v. culoare, masă, personaj, vopsea.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Față ≠ spate
Sursa: Antonime | Trimisă de siveco, 3 Aug 2004 | Greșeală de tipar

fáță s. f., g.-d. art. féței; pl. féțe
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

FÁȚ//Ă féțe f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trăsături specifice ale acestei părți; chip; figură; fizionomie. ~ acră. 3) pop. Individ considerat în raport cu societatea; persoană. ♢ ~ bisericească slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafețele plane ale unui corp geometric. Fețele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pământului. ♢ A-și pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagină a unei foi de hârtie. [G.-D. feței] /<lat. facies
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

fáță (fețe), s.f. – 1. Chip. – 2. Figură. – 3. Persoană, individ. – 4. Aspect, înfățișare. – 5. Frunte, parte superioară. – 6. Suprafață, parte superioară. – 7. Cuvertură (husă; învelitoare; cuvertură de pat; față de masă; față de pernă). – 8. La țesături partea de pe față. – 9. Avers. – 10. Pagină a unei file. – 11. Loc expus la soare, solariu. 12. Loc expus la vînt. – Față de. – Față’n față. – De față. – În față. – Pe față. – Mr., megl. față, istr. fǫte. Lat. făcia în loc de făcies (Diez, I, 166; Pușcariu 589; Candrea-Dens., 565; REW 3130; Philippide, II, 641; DAR); cf. alb. fakje, it. faccia, prov. facha, fr. face, sp. faz, haz, port. face, ngr. φάτσα. Sensul de „persoană” ar putea fi un calc după gr. πρόσωπον (Sandfeld 37). Der. făța, vb. (Trans., a se coace farfuriile la foc); fățoaie, s.f. (Maram., față de masă); fățos, adj. (frumos); feție, s.f. (solariu, loc însorit); fățare, s.f. (față de masă; suprafața ariei; înv., ipocrizie), cu suf. -are (după DAR, ultimul sens s-ar explica printr-unul intermediar, de „mască”); fățări, vb. (înv., a se dovedi părtinitor și nedrept; înv., a disimula); fățărie, s.f. (înv., părtinire; înv., ipocrizie), ambele cuvinte ce par de origine cultă (sec. XVII), fără circulație populară; fățarnic, adj. (înv., părtinitor; ipocrit); fățărnicie, s.f. (ipocrizie); fățărnicește, adv. (în mod ipocrit); fățărnici, vb. (înv., a se arăta părtinitor; înv., a disimula); fățiș, adv. (înv., de față; în mod public; în mod deschis, sincer); înfățișa (var. fățișa), vb. (a prezenta; a expune, a explica, a reprezenta; a compărea; refl., a se arăta); (în)fățișat, adv. (de față; în mod public); înfățișetor, adj. (care prezintă; care reprezintă); înfăța, vb. (a pune sau a schimba fața de pernă sau fața de masă); desfăța, vb. (a scoate fața de pernă sau de masă); fățui, vb. (a egala, a netezi; a peria, a pili, a cizela; a pălmui), pentru al cărui ultim sens cf. fr. taloche „drișcă, fățuitoare” și „palmă, lovitură”; fățuitor, s.m. (fățuitoare); fățuitoare, s.f. (perie, drișcă); feți, vb. (a tăia lemnul în formă pătrată). Der. neol. fațadă, din fr. façade încrucișat cu față; fațetă, s.f. (aspect), din fr. facette, cu aceeași încrucișare. Cf. sb. faca „față”, pol. dial și rut. facka „palmă” (Candrea, Elemente, 407; după Berneker 277, din ven. fazza), rut. facernyi „ipocrit” (Candrea, Elemente, 407; Miklosich, Wander., 14).
Sursa: DER | Trimisă de blaurb, 6 Sep 2007 | Greșeală de tipar

fáță de loc. prep.
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

în fáța loc. prep.
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

în fáță loc. adv.
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

Schimbárea la Fáță s. pr. f.
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

UMERII FÉȚEI s. pl. v. pomeți, umerii obrajilor.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar