ZVÂRLITURĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

zvârlitură sf [At: ISER / V: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârli + -itură] 1 Zvârlire (1). 2 Distanță străbătută de un obiect care a fost zvârlit (1) Si: zvârlită (2) (rar) zvârlet (2). 3 (Fam; îe) La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) ~ (sau ~turi) de băț (sau de piatră) Distanță relativ mică (până la care se poate arunca cu bățul sau cu piatra). 4 (Îvp) Lovitură bruscă și puternică dată mai ales de cai și măgari Si: zvârlire (11).

ZVÂRLITURĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ◊ Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

ZVÂRLITURĂ ~i f. v. AZVÂRLITURĂ. /a zvârli + suf. ~tură

svârlitură sf vz zvârlitură

zvîrlitură s.f. 1 Zvîrlire. 2 Distanță străbătută de un obiect care a fost zvîrlit. ◊ Expr. (fam.) La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) zvîrlitură (sau zvîrlituri) de băț (ori de piatră) = distanță relativ mică pînă la care se poate arunca un băț sau o piatră. 3 (înv., pop.) Lovitură bruscă și puternică dată mai ales de cai și de măgari. • pl. -i. /zvîrli + -tură.

ZVÎRLITURĂ, zvîrlituri, s. f. Faptul de a zvîrli; p. ext. distanța pînă la care se poate arunca un obiect.

ZVÎRLITURĂ, zvîrlituri, s. f. Zvîrlire. ◊ Expr. Zvîrlitură de băț = distanță pînă la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Din zvîrli + suf. -(i)tură.

azvîrlitúră (sud) și zv- (nord) f., pl. ĭ. Rezultatu azvîrliriĭ: o distanță de treĭ azvîrliturĭ de băț.

zvârlitură s. f., g.-d. art. zvârliturii; pl. zvârlituri

zvârlitură s. f., g.-d. art. zvârliturii; pl. zvârlituri

zvârlitură s. f., g.-d. art. zvârliturii; pl. zvârlituri

ZVÂRLITURĂ s. 1. v. aruncătură. 2. aruncătură.

ZVÎRLITURĂ s. 1. aruncătură, azvîrlitură, (rar) zvîrlet, (Transilv. și Maram.) țipătură. (La o ~ de băț.) 2. aruncătură, azvîrlitură, izbitură, lovitură. (~ calului nărăvaș.)