zvâcneală sf [At: CARAGIALE, O. I, 51 / S și: sv~ / Pl: ~neli / E: zvâcni + -eală] 1 Accelerare sau intensificare a ritmului normal al inimii ori producerea de bătăi neregulate din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli etc. Si: bătaie, palpitare, palpitație, ticăit¹, tresărire, zvâcnet (1), zvâcnitură (1) zvâcnire (1), zvâcnit¹ (1), (rar) tâcâit, tăcăitură, tresăritură, (pop) tâcâială, (înv) palpit, răsăritură, săltare, (îvr) tâcâire, zbocotire (1), zbocotitură (1). 2 (Rar) Zbatere a vaselor sangvine, mai ales la tâmple, din cauza circulației mai intense a sângelui Si: bătaie, palpitare, palpitație, ticăit¹, tresărire, zvâcnet (2), zvâcnitură (2), zvâcnire (2), zvâcnit¹ (2), (rar) tâcâit, tăcăitură, tresăritură, (pop) tâcâială, (înv) palpit, răsăritură, săltare, (îvr) tâcâire, zbocotire (2), zbocotitură (2). 3 (Rar) Izbitură. 4 (Mun) Ieșire (nervoasă).

ZVÂCNEALĂ ~eli f. 1) v. A ZVÂCNI. 2) v. ZVÂCNET. /a zvâcni + suf. ~eală

svâcneală sf vz zvâcneală

zvîcneală s.f. Palpitație puternică a inimii, a tîmplelor; zvîcnitură. • pl. -eli. /zvîcni + -eală.

ZVÎCNEALĂ, zvîcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tîmplelor. Acolo, în coasta satului, [umbra] avea pentru toți ceva neliniștitor, care grăbea zvîcnelile inimii. C. PETRESCU, R. DR. 166.

ZVÎCNEALĂ, zvîcneli, s. f. Palpitație puternică a inimii, a tîmplelor; zvîcnire. – Din zvîcni + suf. -eală.

zvâcneală s. f., g.-d. art. zvâcnelii; pl. zvâcneli

zvâcneală s. f., g.-d. art. zvâcnelii; pl. zvâcneli

zvâcneală s. f., g.-d. art. zvâcnelii; pl. zvâcneli

ZVÂCNEALĂ s. v. palpitație.

ZVÎCNEALĂ s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.)