opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMĂCINARE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina.

ZMĂCINARE, zmăcinări, s. f. (Rar) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frământare; zguduire. – V. zmăcina.

zmăcinare s.f. v. smăcinare.

ZMĂCINARE, zmăcinări, s. f. Faptul de a se zmăcina; frămîntare, zbucium, zguduire. În această zmăcinare... Constantin nu simțea nicidecum greutatea ideii că Frusina este femeia lui frati-său. GALACTION, O. I 140. A fost o zmăcinare a sufletului, dulce și dureroasă, o exaltare a simțirii, îngrozitoare și delicioasă. CARAGIALE, O. I 299. Coloniile romane... au împărtășit, mai adesea, atît mărimile cît și zmăcinările imperiului. ODOBESCU, S. I 219.

ZMĂCINARE, zmăcinări, s. f. (Pop.) Faptul de a se zmăcina; zbucium, frămîntare; zguduire.

ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.

zmăcina vb. I. v. smăcina.

ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frământa, a se zbate. – Cf. măcina.

ZMĂCINA, zmăcin, vb. I. Refl. (Rar) A se agita, a se frămînta, a se zbate. Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pintecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62.

ZMĂCINA, zmacin, vb. I. Refl. (Pop.) A se agita, a se frămînta, a se zbate. – Lat. *ex-machinare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zmăcinare (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinării; pl. zmăcinări

zmăcinare (rar) s. f., g.-d. art. zmăcinării; pl. zmăcinări

zmăcinare s. f., g.-d. art. zmăcinării; pl. zmăcinări

zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zmacin, 3 se zmacină; conj. prez. 1 sg. să mă zmacin, 3 să se zmacine; imper. 2 sg. afirm. zmacină-te; ger. zmăcinându-mă

zmăcina (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 se zmacină

zmăcina vb., ind. prez. 3 sg. zmacină

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZMĂCINA, zmacin, vb. I. 2. Tranz. A scutura, a zgîlțîi, a agita. 3. Tranz. A desface, a descompune. (din smîc1 + suf. expresiv -na, cf. hîțîna, zgîlțîna; sau din lat. machĩnāre, cf. măcina; sau din lat. *exmācĕrāre)

Intrare: zmăcinare
zmăcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmăcinare
  • zmăcinarea
plural
  • zmăcinări
  • zmăcinările
genitiv-dativ singular
  • zmăcinări
  • zmăcinării
plural
  • zmăcinări
  • zmăcinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: zmăcina
verb (V19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmăcina
  • zmăcinare
  • zmăcinat
  • zmăcinatu‑
  • zmăcinând
  • zmăcinându‑
 singular plural
  • zmacină
  • zmăcinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmacin
 (să)
  • zmacin
  • zmăcinam
  • zmăcinai
  • zmăcinasem
a II-a (tu)
  • zmacini
 (să)
  • zmacini
  • zmăcinai
  • zmăcinași
  • zmăcinaseși
a III-a (el, ea)
  • zmacină
 (să)
  • zmacine
  • zmăcina
  • zmăcină
  • zmăcinase
plural I (noi)
  • zmăcinăm
 (să)
  • zmăcinăm
  • zmăcinam
  • zmăcinarăm
  • zmăcinaserăm
  • zmăcinasem
a II-a (voi)
  • zmăcinați
 (să)
  • zmăcinați
  • zmăcinați
  • zmăcinarăți
  • zmăcinaserăți
  • zmăcinaseți
a III-a (ei, ele)
  • zmacină
 (să)
  • zmacine
  • zmăcinau
  • zmăcinară
  • zmăcinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zmăcinare, zmăcinărisubstantiv feminin

  • 1. rar Faptul de a se zmăcina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: frământare zbucium zguduire
    • format_quote În această zmăcinare... Constantin nu simțea nicidecum greutatea ideii că Frusina este femeia lui frati-său. GALACTION, O. I 140. DLRLC
    • format_quote A fost o zmăcinare a sufletului, dulce și dureroasă, o exaltare a simțirii, îngrozitoare și delicioasă. CARAGIALE, O. I 299. DLRLC
    • format_quote Coloniile romane... au împărtășit, mai adesea, atît mărimile cît și zmăcinările imperiului. ODOBESCU, S. I 219. DLRLC
etimologie:
  • vezi zmăcina DEX '98 DEX '09

zmăcina, zmacinverb

  • 1. rar A se agita, a se frământa, a se zbate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deodată și glasurile copiilor și țipetele trimbițelor și clocotitura noroiului fierbinte care se zmacină închis în pîntecele mașinii sînt acoperite de urale zguduitoare. CARAGIALE, N. S. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.