ZLOTAȘ, zlotași, s. m. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea impozitelor. – Zlot + suf. -aș.

zlotaș sm [At: N. COSTIN / Pl: ~i / E: zlot + -aș] (Înv) Persoană însărcinată cu strângerea impozitelor.

zlotaș s.m. (în Ev. Med., în Mold.) Slujbaș care era însărcinat cu strîngerea impozitelor (în zloți). Au băut la masă... cu niște slugi boierești, ce era zlotași (NEC.). • pl. -i. /zlot + -aș.

ZLOTAȘ, zlotași, s. m. (înv.) Slujbaș însărcinat cu strângerea impozitelor. – Zlot + suf. -aș.

ZLOTAȘ, zlotași, s. m. (Învechit și arhaizant) Slujbaș însărcinat cu strîngerea impozitelor. V. perceptor. Tablele vistieriei se lungesc și se umplu: zlotașii se pregătesc să cuprindă lumea și s-a stingă cîtă a mai rămas, mai rău decît pagînii. SADOVEANU, Z. C. 165.

ZLOTAȘ, zlotași, s. m. (Înv. și arh.) Slujbaș însărcinat cu strîngerea impozitelor. – Din zlot + suf. -aș.

ZLOTAȘ s. m, (Mold.) Persoană însărcinată cu strîngerea impozitelor în zloți. Veniia la divan cu pîră asupra zlotașilor că le-au luat atîte năpăști, ce îndată poroncă eșiia și cu mare scîrbă asupra acelor zlotași carii n-ari întoarce banii oamenilor ce li-au luat pentru năpăști. NCL II, 293. Au băut la masă ... cu niște slugi boierești, ce era zlotasi. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: zlot + suf. -aș. Vezi și zlotârie..

zlotáș m. (d. zlot). Vechĭ. Perceptor al visteriiĭ (Ĭorga, Negoț. 220).

zlotaș (înv., reg.) s. m., pl. zlotași

zlotaș (înv.) s. m., pl. zlotași

zlotaș s. m., pl. zlotași