zingănire sf vz zăngănire

zingănire s.f. v. zăngănire.

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zinghenire, zângănire s. f.] – V. zăngăni.

zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni¹ (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.

zăngănire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 33 / V: (rar) zărg~, zânghin~, (înv) zinghen~, zin~, zân~ / Pl: ~ri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zărgăni v vz zăngăni

zărgănire sf vz zăngănire

zângăni v vz zăngăni

zângănire sf vz zăngănire

zângâni v vz zăngăni

zânghinire sf vz zăngănire

zingăni v vz zăngăni

zingheni v vz zăngăni

zinghenire sf vz zăngănire

zinghini v vz zăngăni

zăngăni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte de metal, de sticlă sau despre părți ale lor) A produce prin mișcare sau prin lovire un sunet specific. Geamurile zăngăniră (PRED.). ◊ (tr.) Trecea vesel, zăngănindu-și cheile de la mașină. 2 tr. A face să producă sunete caracteristice prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. • prez.ind. -esc. și zingăni, zingheni, zîngăni vb. IV. /zang + -ăni.

zăngănire s.f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. Zăngăniri de multîfierărie (HOG.). • pl. -i. și zingănire, zinghenire, zîngănire s.f. /v. zăngăni.

zingăni vb. IV. v. zăngăni.

zingheni vb. IV. v. zăngăni.

zinghenire s.f. v. zăngănire.

zîngăni vb. IV. v. zăngăni.

zîngănire s.f. v. zăngănire.

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zinghenire, zângănire s. f.] – V. zăngăni.

ZĂNGANIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zornăit, zăngănit. Pe drum se-nșiră-o oaste; e oastea proletară. Nici zăngăniri de arme, nici sarbădă fanfară... Ci ochii veseli cată: că-n albe slove-i scris, Pe flamurile roșii, lumina unui vis. PĂUN-PINCIO, P. 93. – Variante: zîngănire, zingănire (la TDRG), zinghenire (ALECSANDRI, P. II 16) s. f.

ZĂNGĂNI, zăngănesc și zăngăn, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante: zîngăni, zingăni (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81), zingheni (ALECSANDRI, P. II 158) vb. IV.

ZÎNGĂNI vb. IV v. zăngăni.

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zîngăni, zingheni vb. IV] – Onomatopee.

ZĂNGĂNIRE, zăngăniri, s. f. Acțiunea de a zăngăni și rezultatul ei; zăngănit. [Var.: zingănire, zîngănire, zinghenire s. f.]

ZINGĂNI vb. IV. v. zăngăni.

ZINGHENI vb. IV. v. zăngăni.

ZÎNGĂNI vb. IV. v. zăngăni.

A ZĂNGĂNI ~esc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni

zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].

zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.

zîngănésc, V. zăngănesc.

zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, 3 sg. zăngănește, imperf. 1 zăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zăngănesc, 3 să zăngănească

zăngănire s. f., g.-d. art. zăngănirii; pl. zăngăniri

zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească

zăngănire s. f., g.-d. art. zăngănirii; pl. zăngăniri

zăngăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăngănească

zăngănire s. f., g.-d. art. zăngănirii; pl. zăngăniri

zăngăni

zăngănesc, -neam 1 imp.

ZĂNGĂNI vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

ZĂNGĂNIRE s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNI vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

ZĂNGĂNIRE s. 1. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)