3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (9)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZIMBRU1, zimbri, s. m. Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coamele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, răspândit în Carpați, iar astăzi ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). – Din sl. zonbrŭ.
ZIMBRU2 s. m. v. zâmbru.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zimbru1 sm [At: URECHE, LET. I, 97/22 / Pl: ~ri / V: (îrg) zâm~ / E: slv зѫбръ cf rs зубр] 1 Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu capul scurt și lat, cu coarne scurte, întoarse în sus, cu greabănul înalt și cu gâtul și bărbia acoperite cu păr lung, iar restul corpului cu o blană deasă, pâsloasă, care astăzi este ocrotit în rezervații naturale fiind pe cale de dispariție Si: bizon (Bison bonasus). 2 (Pex) Bour (1). 3 (Înv; Mol) Figură simbolică reprezentând un cap de zimbru (1), care a servit ca semn convențional distinctiv pe steme, steaguri sau monede. 4 (Înv; pex) Emblemă având un zimbru (3) Si: bour (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimbru2 sm vz zâmbru1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimbru s.m. 1 (zool.) Animal sălbatic, din familia bovinelor, masiv, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pîsloasă, cu capul mare și lat, cu coarnele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gîtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, care este pe cale de dispariție, fiind ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). După aceea n-ai să mai auzi mugetul cerbilor și al zimbrilor (SADOV.). 2 Ext. Bour (Bos primigenius). 3 Cap de bour reprezentat pe steme, steaguri sau monede în Moldova. Ne-a arătat stema familiei, în herbul căreia se deslușea și un cap de zimbru (VOIC.). ♦ Ext. Stemă, emblemă avînd o asemenea figură. • pl. -i. /<sl. veche *зѫбръ.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coarnele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, care astăzi, aflat pe cale de dispariție, este ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). – Din sl. zonbrŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal sălbatic din familia bovinelor, cu capul mare, cu greabănul puternic, cu coamele groase și scurte răsucite în sus, cu gîtul scurt și bărbia acoperite de păr lung, astăzi pe cale de dispariție (odinioară răspîndit și în Carpați) (Bison europaeus). În fînațurile fără de hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. Cărăbăț a ucis cu toporul un zimbru. DELAVRANCEA, O. II 119. Acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Cînd prin tine-a fi scăpată De o fiară-n- fricoșată, De un zimbru fioros, Care-o calcă-n sus și-n gios! ALECSANDRI, P. P. 166. ◊ Fig. (Cu aluzie la înfățișarea măreață a animalului) Mărețul cap de zimbru al regelui învins, In vesele fanfare din umeri fu desprins. EFTIMIU, Î. 146. El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbru sombru și regal. EMINESCU, O. 135. ♦ (Impropriu) Cap de bour reprezentat pe vechea stemă a Moldovei. Pe antice monumente, am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea. Zimbru țării-nvecinate, Sub o mînă întrunite figurînd. ALEXANDRESCU, M. 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZIMBRU, zimbri, s. m. Animal sălbatic din familia bovinelor, cu capul scurt și lat, cu coarnele scurte, întoarse în sus, cu greabănul înalt, gîtul și bărbia acoperite cu păr lung; astăzi este pe cale de dispariție (dar odinioară a fost răspîndit și în Carpați) (Bison europaeus). – Slav (v. sl. zonbrŭ).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZIMBRU ~i m. Animal sălbatic rumegător, de talie mare, având greabănul ridicat în sus, coarne scurte iar gâtul și bărbia acoperite de păr lung. /<sl. zonbru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zimbru m. 1. Mold. bour: un cap de zimbru era vechea stemă a Moldovei; 2. (poetic) Moldova: peste munți într’a zimbrului domnie AL.; 3. fig. erou: zimbrii fioroși din codrii Rahovei AL. Ștefan cel mare, zimbru sombru și regal EM. [Slav. ZÕBRĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zímbru și zîmbru m. (vsl. zombrĭ, rut. pol. zubr. Cp. cu răspintie față de răspîntie). Un fel de bivol sălbatic (bison priscus) care maĭ trăĭa pin Moldova în seculu 18 și al căruĭ cap (confundat cu al bouruluĭ) a fost luat de Moldovenĭ și de Mecklemburghejĭ ca marcă a țăriĭ. Astăzĭ se maĭ află zimbri (saŭ poate bourĭ?) la Altamira (Spania), în Périgord (Francia), în codru de la Bĭelovej (Lituania) și peste 600 în Caucaz pe foastele moșiĭ ale mareluĭ duce Sergiŭ Mihailovicĭ. Îs foarte sălbaticĭ, evită prezența omuluĭ și se zice că-șĭ ucid puĭu dacă omu a pus mîna pe el. Se maĭ află în America de Nord un fel de zimbri numițĭ bizonĭ, care trăĭaŭ odinioară în turme, ĭar azĭ îs redușĭ la maĭ puțin de o mie. corectat(ă)
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZÂMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [Var.: zimbru s. m.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zâmbru1 sm [At: DR. V, 799 / V: zim~ / Pl: ~ri / E: ns cf zimbru] 1 Arbore alpin din familia pinaceelor, înalt până la 25 m, cu scoarța de culoare cenușie și cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi și comestibile, cu lemnul foarte rezistent Si: (reg) livan, pin2, zimbrel, zimbrișor (Pinus cembra). 2 (Prc) Lemn al zâmbrului (1), rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zâmbru2 sm vz zimbru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zîmbru s.m. (bot.) Arbore alpin, din familia pinaceelor, înalt pînă la 25 m, cu frunzele aciculare, grupate cîte cincic, cu semințele lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ Restr. Lemnul acestui arbore, de calitate superioară, folosit în sculptură. • pl. -i. /cf. zimbru.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZÂMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZÎMBRU, zimbri, s. m. Arbore conifer cu frunzele rigide, cu conurile la început violacee, cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZÎMBRU, zîmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZÂMBRU ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, și cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zîmbru, V. zimbru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zimbru (animal) s. m., art. zimbrul; pl. zimbri, art. zimbrii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zimbru2 (arbore) v. zimbru
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zimbru1 (animal) s. m., art. zimbrul; pl. zimbri, art. zimbrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zimbru (arbore) v. zîmbru
- sursa: DOOM (1982)
- adăugată de tavi
- acțiuni
zimbru (arbore) v. zâmbru
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zimbru (animal) s. m., art. zimbrul; pl. zimbri, art. zimbrii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!zâmbru (arbore) s. m., art. zâmbrul; pl. zâmbri, art. zâmbrii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
zâmbru / zimbru2 (arbore) s. m., art. zâmbrul / zimbrul; pl. zâmbri / zimbri, art. zâmbrii / zimbrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zâmbru/zimbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zimbrul; pl. zâmbri/zimbri, art. zâmbrii/zimbrii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZÎMBRU2, zîmbri, s. m. (Var.) Zimbru1.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
zimbru, zimbri, (zâmbru), s.m. – (dial.; zool.) Bour, bizon (Bison bonasus). Termen atestat în toponime: Dealul Zâmbrului (Săcel), Valea Zâmbrilor (Libotin), Dosu Zâmbriței (Lăpușu Românesc), Izvoru Zâmbrului (Groșii Țibleșului). ♦ Animal legendar vânat de voievodul maramureșean Dragoș, descălecătorul Moldovei. Termenul apare în toate cronicile (Letopisețul de la Bistrița, Cronica sârbo-moldavă de la Neamț, Cronica Anonimă) până la V. Ureche: „Venit-au Dragoș voievod din Maramureș, de la Țara Ungurească, la vânat după un zimbru și domni 2 ani”. Dragoș „și-a făcut pecete domnească pentru toată țara cu cap de zimbru” (Cronica Anonimă). Prima pecete a Sighetului pe care era reprezentat un zimbru datează din 3 oct. 1383 (Tomi, 2005: 34). – Din vsl. zonbrǔ (> dzimbru, rom. mediev.) (Scriban, DLRM, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zâmbru, zâmbri, s.m. – (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra); pin de munte, zimbrișor (Borza, 1968: 131). Specie subalpină care se întâlnește pe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul (Jud. Maram., 1980, 67). – Et. nec. (DEX); cf. zimbru (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Zimbr/ociu, -u v. Zîmbru 2, 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Pinus cembra L., « Zîmbru ». Specie care înflorește vară. Flori unisexuat-monoice, cele femele mov, dispuse în verticile la vîrful ramurilor, cele mascule în formă de elipsă, roșii, dispuse în amenți la baza ramurilor. Conuri ovate, pînă la 8 cm lungime, erecte, terminale, solzi lați, groși, imbricați, semințe comestibile, ovate, pînă la 1,2 cm lungime, nearipate. Frunze groase, tari, drepte, aciculare, grupate cîte 3-5 într-o teacă, terminal pe lujeri, cu aspect verde-întunecat. Arbore cu tulpină de cca 20 m înălțime, corolă piramidală cu ramificație regulată, mai tîrziu devine tufos datorită creșterii neregulate a ramurilor. Scoarță mai întîi netedă, gri, apoi devine maro-închis, cu ritidomul adîncit. Lujeri foarte flexibili și groși.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M62) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zimbru, zimbrisubstantiv masculin
- 1. Animal sălbatic masiv din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu o blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și lat, cu coamele scurte, întoarse în afară, în față și în sus, cu greabănul înalt, cu gâtul și cu bărbia acoperite cu păr lung, răspândit în Carpați, iar astăzi ocrotit în rezervații naturale (Bison bonasus). DEX '09 DLRLC NODEX
- În fînațurile fără de hotar, trebuiau să iasă sara la pășune zimbrii și cerbii, nesupărați de desimea oamenilor. SADOVEANU, O. VII 57. DLRLC
- Cărăbăț a ucis cu toporul un zimbru. DELAVRANCEA, O. II 119. DLRLC
- Acea dalbă de moșie Toată-n veci a ta să fie, Cînd prin tine-a fi scăpată De o fiară-n-fricoșată, De un zimbru fioros, Care-o calcă-n sus și-n gios! ALECSANDRI, P. P. 166. DLRLC
- (Cu aluzie la înfățișarea măreață a animalului) Mărețul cap de zimbru al regelui învins, În vesele fanfare din umeri fu desprins. EFTIMIU, Î. 146. DLRLC
- (Cu aluzie la înfățișarea măreață a animalului) El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune, Vremea lui Ștefan cel Mare, zimbru sombru și regal. EMINESCU, O. 135. DLRLC
- 1.1. Cap de bour reprezentat pe vechea stemă a Moldovei. DLRLC
- Pe antice monumente, am văzut ades sculptate Acvila ce poartă crucea. Zimbru țării-nvecinate, Sub o mînă întrunite figurînd. ALEXANDRESCU, M. 161. DLRLC
-
-
etimologie:
- zonbrŭ DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
zâmbru, zâmbrisubstantiv masculin
- 1. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). DEX '09 DLRM NODEX
- 1.1. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură DEX '09
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX