opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEIFICAT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

ZEIFICAT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [Pr.: ze-i-] – V. zeifica.

zeificat, ~ă a [At: GHICA, S. 143 / P: ze-i~ / Pl: ~ați, ~e / E: zeifica] 1 Trecut în rândul zeilor1 (1). 2 Considerat ca zeu1 (1) Si: deificat2 (1), divinizat (4), idolatrizat. 3 (Rar; fig) Adorat (1).

zeificat, -ă adj. (despre obiecte, ființe, fenomene) Căruia i s-a atribuit putere divină; care a fost trecut în rîndul zeilor. Profetul dac zeificat a descins în infern (PER.). • sil. ze-i-. pl. -ți, -te. /v. zeifica.

ZEIFICA, zeific, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

ZEIFICA, zeific, vb. I. Tranz. A deifica. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după deifica).

zeifica vt [At: PONTBRIANT, D. / P: ze-i~ / Pzi: zeific / E: zeu + -ifica cf fr déifier] 1 A trece pe cineva în rândul zeilor (1). 2 A atribui unei ființe sau unui lucru putere de zeu (1) Si: (liv) a deifica (2), (îvr) a deiface (2), a diviniza (4). 3 A considera pe cineva ca divinitate Si: (liv) a deiface (1), a deifica (1) a diviniza (3), a idolatriza, (înv) a îndumnezei. 4 (Rar; fig) A adora (1).

zeifica vb. I. tr. A trece pe cineva în rîndul zeilor; a atribui unei ființe sau unui lucru putere de zeu; a deifica, a diviniza. • sil. ze-i-, prez.ind. zeific, /zeu + -ifica, după fr. déifier, lat. deificare.

ZEIFICA vb. tr. a deifica. (după deifica)

A ZEIFICA zeific tranz. 1) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admirație exagerată; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul zeităților; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zeifica vb. ind. prez. 1 sg. zeific, 3 sg. și pl. zeifică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pământean ~.)

ZEIFICAT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumnezeit, înzeit. (Pămîntean ~.)

ZEIFICA vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

ZEIFICA vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

Intrare: zeificat
zeificat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeificat
  • zeificatul
  • zeificatu‑
  • zeificată
  • zeificata
plural
  • zeificați
  • zeificații
  • zeificate
  • zeificatele
genitiv-dativ singular
  • zeificat
  • zeificatului
  • zeificate
  • zeificatei
plural
  • zeificați
  • zeificaților
  • zeificate
  • zeificatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: zeifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zeifica
  • zeificare
  • zeificat
  • zeificatu‑
  • zeificând
  • zeificându‑
 singular plural
  • zeifică
  • zeificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zeific
 (să)
  • zeific
  • zeificam
  • zeificai
  • zeificasem
a II-a (tu)
  • zeifici
 (să)
  • zeifici
  • zeificai
  • zeificași
  • zeificaseși
a III-a (el, ea)
  • zeifică
 (să)
  • zeifice
  • zeifica
  • zeifică
  • zeificase
plural I (noi)
  • zeificăm
 (să)
  • zeificăm
  • zeificam
  • zeificarăm
  • zeificaserăm
  • zeificasem
a II-a (voi)
  • zeificați
 (să)
  • zeificați
  • zeificați
  • zeificarăți
  • zeificaserăți
  • zeificaseți
a III-a (ei, ele)
  • zeifică
 (să)
  • zeifice
  • zeificau
  • zeificară
  • zeificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zeificat, zeificatăadjectiv

etimologie:
  • vezi zeifica DEX '98 DEX '09

zeifica, zeificverb

etimologie:
  • zeu (după deifica) DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.