zecime sf [At: AMFILOHIE, E. 7/15 / V: (înv) ~ină, zăcină / Pl: ~mi / E: zece + -ime] 1 Număr egal cu a zecea parte dintr-un întreg împărțit în zece (1) părți egale Si: (îvr) zecer (1). 2 Fiecare dintre părțile unui întreg împărțit în zece (1) părți egale Si: (înv) zece (14). 3 (Spc) Prima cifră din dreapta virgulei la un număr zecimal Si: (îvr) zecer (8). 4 (Înv; spc) Zeciuială (1). 5 (Înv, de obicei, urmat de „de ani”; spc) Decadă (5). 6 (Înv) Grup format din zece (1) obiecte, specii etc. de același fel. 7 (Înv) Zece (1). 8 (Precedat de prep „de” și urmat de „ori”, intră în componența na corespunzător) Zece (15).

zecime s.f 1 Număr egal cu a zecea parte dintr-o unitate; a zecea parte dintr-un întreg împărțit în zece părți egale. Două zecimi din suprafața pădurii era distrusă. ♦ Spec. Prima cifră din dreapta virgulei la numerele zecimale. 2 (înv.) Zeciuială. Zecimile se luau, fără îndoială, de la toate averile... țăranilor (XEN.). 3 (înv.; la pl.) Zeci. Ceea ce s-ar scrie cu zecimile de ani, se tipărește într-o săptămînă (HEL.). • pl. -i. /zece + -ime.

ZECIME sf. 1 ➕ Una din părțile obținute, cînd se împarte un întreg în zece părți egale; la numerele zecimale, cifra zecimilor ocupă primul rang la dreapta virgulei ¶ 2 ⏲ A zecea parte din impozitul plătit Statului și care se percepe de județ sau de comună: zecimi județene, comunale ¶ 3 pl. Zeci: au trecut zecimi de ani la mijloc (GN.).

ZECIME, zecimi, s. f. 1. Fiecare dintre părțile luate dintr-un întreg împărțit în zece părți egale. ♦ Prima cifră de după virgulă, la numerele zecimale. 2. (În trecut) Impozit reprezentînd a zecea parte din venitul cuiva; p. ext. cantitate dintr-un prodiis (de obicei reprezentînd a zecea parte din totalul produselor cuiva) luată ca plată pentru prestarea unui serviciu (v. zeciuială). ♦ A zecea parte, care îi revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului.

ZECIME, zecimi, s. f. 1. A zecea parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Prima cifră din dreapta virgulei, la numeralele zecimale. 2. (În sistemul fiscal din trecut) A zecea parte, care revenea județului sau comunei, din impozitul plătit de cetățeni statului. – Din zece + suf. -ime.

ZECIME ~i f. 1) A zecea parte dintr-un întreg. 2) (la numerele zecimale) Prima cifră situată după virgulă. /zece + suf. ~ime

zecime f. a zecea parte: zecimi județene.

zecíme f. (d. zece). A zecea parte din ceva: o zecime dintr’un metru. Grupă de zece (în aritmetică): unimĭ, zecimĭ, sutimĭ.

zăcină sf vz zecime

zecină sf vz zecime

ZECELEA, ‡ZECELE num. ord. 1 m. al ~, f. a zecea, care ocupă locul, rangul, șirul arătat prin numărul zece: în al zecele an a domniei sale... au început Ștefan-Vodă a zidire mănăstirea Putna (GR.-UR.) ¶ 2 A zecea parte = ZECIME ¶ 3 ‡A zece(a), de-a zece(a), a zecea parte, unul din zece: Rîmlenii din toate olatele și țările lor lua a zece din oameni tineri (N.-COST.); Rîmlenii din toată lumea lua de-a zecea din oameni tineri, cum lua Turcii de la Rumile (N.-COST.); dau a zecea den toate cîte cîștig (BIBL.).

zecime s. f., g.-d. art. zecimii; pl. zecimi

zecime s. f., g.-d. art. zecimii; pl. zecimi

zecime s. f., g.-d. art. zecimii; pl. zecimi