52 de definiții pentru zdreanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

zdreanță sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) tr~ (Pl: trențe, trenți, treanțe), (îrg) zdramță (Pl: zdreamțe, zdremțe), zdranță (Pl: zdranțe, zdranțuri, zdrențe, zdrănți, zdrănțe), ~emțe sfp, ~amțe[1] sfp, ~ențe sfp, dreanță, stramță (Pl: stramți și stramțe), streamță (Pl: stremțe), streanță (Pl: streanțe), (reg) zdreață (S și: sdreanță), zdroanță, drețe sfp, stranță (Pl: stranțe), tramță, tranță, trănțe sfp / S și: sd~ / Pl: ~erțe / E: vsl *съдраньца (cf vsl съдранъ, -о, -а „rupt”)] 1 Bucată ruptă dintr-un material (vechi), de obicei textil, sau dintr-un obiect confecționat din material textil, papură etc. Si: cârpă (1), petic (1), otreapă (1), (înv) felegă (5), cotreanță (2), folt (2), paceaură (1), râză1, șuleandră1 (1). 2 (Mpl) Obiect de îmbrăcăminte uzat, rupt, sărăcăcios, distrus de prea multă întrebuințare Si: buleandră (1), fleandură (1), jerpelitură, (îrg) rantie, (reg) rufă. 3 (Pex) Obiect (țesut, tricotat, croșetat etc.) vechi, rupt, degradat Si: ruptură, vechitură. 4-5 (D. oameni; îla) În ~ențe Îmbrăcat în zdrențe (2) sau sărăcăcios, modest. 6 (Fig) Ființă decăzută, fizic sau moral Si: lepădătură, secătură. 7 (Îal; rar; d. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect de pânză, stofa etc.) Zdrențuit (1). 8 (Fig) Lucru fără nici o valoare. 9 (Reg; lpl) Franjuri (1). 10 (Lpl) Aluat subțire făcut din făină și ouă, care, turnat în supa care fierbe, ia forme neregulate Si: (pop) frecăței. 11 (Lpl; îf drențe) Plantă erbacee acvatică de dimensiuni mici ale cărei frunze superioare, dispuse într-o rozetă, plutesc la suprafața apei Si: (pop) steluță, steaua-bălții, linte-de-apă, sterie-de-bălți (Callitriche palustris). 12 (Bot; reg) Lintiță (Lemna gibba). 13 (Bot; reg; îf zdreanță) Lintiță (Lemna minor). 14 (Bot; reg; îf zdreață) Lintiță (Lemna tribulea). 15 (Bot; reg) Lintiță (Spirodela polyrrhiza). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zdreanță s.f. 1 Bucată, fîșie ruptă dintr-o pînză sau dintr-un obiect de pînză; cîrpă. Femeia... se ștergea pe față de sudoare cu o treanță nu prea curată (PRED.). ♦ (mai ales la pl.) Haină, rufă sau pînză uzată și ruptă; ext. orice obiect (țesut, lucrat etc.) vechi, rupt, degradat. ◊ Loc.adj. În zdrențe = a) (despre oameni) care este îmbrăcat în haine zdrențuite; flenduros, zdrențăros; b) (despre obiecte de îmbrăcăminte) care este zdrențuit. ◊ Compar. Zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț (REBR.). ◊ Fig. Pe zdreanța toamnei mari s-au prins Medalii triste de lumină (VOIC.). 2 Fig. (fam.) Ființă decăzută fizic sau moral; om de nimic; lepădătură, secătură. A fi bine crescut înseamnă a nu permite celui care înșeală să facă din tine o zdreanță (PRED.). 3 (culin.; la pl.) Bucățele de aluat subțiri, făcute din făină și ouă, care se fierb în supă. • pl. -e. și (pop.) streamță, streanță, treanță s.f., drețe s.f. pl. /<slav. съдраньца <sl. veche съдранъ „rupt”.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Variante: zdranță (COȘBUC, P. I 53), streamță (ALECSANDRI, P. P. 137), streanță (EMINESCU, N. 13) s. f.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfîșiată dintr-o pînză sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte; haină, rufă sau pînză veche, ruptă; treanță. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Comp. v. sl. sŭdranŭ „rupt” (< sudrati).

ZDREANȚĂ zdrențe f. 1) Fâșie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; pușlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subțire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâșii. [G.-D. zdrenței] /cf. sl. sŭdranŭ

zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule! Cum îțĭ curge zdrențele! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.

TREANȚĂ s. f. v. zdreanță.

zdreamțe[1] sfp vz zdreanță corectat(ă)

  1. În original, fără accent; am accentuat totuși această variantă prin analogie cu celelalte variante — LauraGellner

dreanță f. V. sdreanță. [Pol. DRANȚE].

sdreanță f. 1. bucată ruptă de haină; 2. haină ruptă și învechită. [V. dreanță].

treanță f. V. sdreanță: trențe pentru fabricarea hârtiei.

streámță, -nță, V. zdreanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

zdreanță s. f., g.-d. art. zdrenței; pl. zdrențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZDREANȚĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

ZDREANȚĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~ențe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țâră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) II. (la pl.) frecăței.

ZDREANȚĂ s. 1. buleandră, cîrpă, fleandură, otreapă, petică, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. petic, ruptură, (prin Transilv.) folt. (O ~ dintr-o cămașă veche.) 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țîră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) 6. (la pl.) frecăței (pl.). (~ fierte în supă.)

zdreanță s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZDREANȚĂ, zdrențe, s. f. ~ (creație expresivă avînd la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrîng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară)

STREAMȚĂ, stremțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

STREANȚĂ, strențe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZDREANȚĂ. Subst. Zdreanță, ferfeniță (pop. și fam.), treanță, bulendre, șofile (reg.), cîrpă, cîrpușoară (dim.), rufă (reg.), petică (reg.), buleandră, otreapă, tearfă (reg.); obială; petic, peticuț (dim.), peticel; cioarsă, gioarsă (fam.), vechitură. Peticire, peticit; uzare, uzaj, uzură, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Zdrențăros, zdrențuit, rufos (fam.), ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), rupt în bucăți, sfîșiat, peticit, peticos; uzat. Vb. A (se) zdrențui, a (se) preface în zdrențe, a (se) ferfeniți (pop. și fam.), a (se) face ferfeniță, a (se) rupe ferfeniță, a se trențui, a (se) petici (rar), a (se) rupe în bucăți; a se uza. V. bucată, ciopîrțire, distrugere.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Guenille, si lon veut: ma guenille mest chère (fr. „Zdreanță, dacă vreți, dar zdreanța mea mi-e scumpă )-E un vers al lui Molière din Femeile savante (act. II, sc. 7). În această comedie, jupîn Crizal e constrîns de nevastă și de cumnată (femei ”savante„) să dea afară bucătăreasa, care îi făcea niște ciorbe delicioase, pe motivul că franțuzeasca ei populară supără urechile lor delicate. Crizal nu se poate totuși consola și zice: ”Eu mă hrănesc cu ciorbă și nu cu limbaj savant„, la care nevastă-sa indignată îi răspunde că-i pur și simplu o rușine pentru un om să se coboare la asemenea nevoi materiale: ”Ce prețuiește trupul, această biată zdreanță Ca să-i acorzi cu gîndul măcar vreo importanță?„ Și atunci Crizal îi replică: ”Ba, trupul sînt eu însumi, și-l îngrijesc cum pot Din parte-mi fie-o zdreanță, dar are-ntîietate.„ Acest vers e invocat în sensul că trebuie să acordăm locul cuvenit satisfacțiilor sau necesităților materiale. În acest sens l-a și folosit economistul francez Frédéric Bastiat (1801-1850) – citat de Karl Marx în vol. I din Capitalul – cînd în lucrarea sa, intitulată Armonii economice, spune: ”Sînt oameni care bagatelizează ceea ce ei numesc cu dispreț nevoi materiale, satisfacții materiale. Ei îmi vor spune, fără îndoială, ca Belise lui Crizal: « Trupul, această zdreanță »... și mă vor blama că am semnalat ca una din primele noastre nevoi: hrana". LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zdreanță I. s. f. pl. zdrențe 1. om fără personalitate. 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte. 3. (peior.) parașută, curvă, prostituată. II. adj. invar. 1. bătut tare de tot. 2. epuizat, istovit.

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.

Intrare: zdreanță
zdreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreanță
  • zdreanța
plural
  • zdrențe
  • zdrențele
genitiv-dativ singular
  • zdrențe
  • zdrenței
plural
  • zdrențe
  • zdrențelor
vocativ singular
plural
zdranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdranță
  • zdranța
plural
  • zdranțe
  • zdranțele
genitiv-dativ singular
  • zdranțe
  • zdranței
plural
  • zdranțe
  • zdranțelor
vocativ singular
plural
zdroanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrențe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdremțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdreamțe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trănță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tranță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stranță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stramță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streamță
  • streamța
plural
  • stremțe
  • stremțele
genitiv-dativ singular
  • stremțe
  • stremței
plural
  • stremțe
  • stremțelor
vocativ singular
plural
streanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streanță
  • streanța
plural
  • strențe
  • strențele
genitiv-dativ singular
  • strențe
  • strenței
plural
  • strențe
  • strențelor
vocativ singular
plural
zdreamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreamță
  • zdreamța
plural
  • zdremțe
  • zdremțele
genitiv-dativ singular
  • zdremțe
  • zdremței
plural
  • zdremțe
  • zdremțelor
vocativ singular
plural
dreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreanță
  • dreanța
plural
  • drențe
  • drențele
genitiv-dativ singular
  • drențe
  • drenței
plural
  • drențe
  • drențelor
vocativ singular
plural
treanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanță
  • treanța
plural
  • trențe
  • trențele
genitiv-dativ singular
  • trențe
  • trenței
plural
  • trențe
  • trențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zdreanță, zdrențesubstantiv feminin

  • 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ruptură
    • format_quote Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. DLRLC
    • format_quote Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. DLRLC
    • format_quote Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. DLRLC
    • format_quote Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. DLRLC
  • 2. (la) plural Un fel de aluat subțire făcut din faină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. DEX '09 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.