ZBURĂTÚRĂ, zburături, s.f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de valeriu, 2 Jun 2003 | Greșeală de tipar

ZBURĂTÚRĂ s. v. așchie, retevei, scurtă-tură, surcea, surcică, țandără.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar

zburătúră s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri
Sursa: Dicționar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ZBURĂTÚR//Ă ~i f. 1) Distanță până la locul de cădere a unui obiect aruncat. 2) Bu-cată mică și subțire de lemn care sare în momentul cioplirii sau tăierii; așchie; țandără. 3) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă în cineva sau în ceva; scurtătură. /a zbura + suf. ~ătură
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greșeală de tipar

ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s.f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului.
Sursa: DER | Trimisă de tavi, 30 May 2004 | Greșeală de tipar