4 intrări
14 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBRANCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec.
ZBRANCA s. f. art. (Reg.; în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugând, nimicind. A da zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbranca1 [At: CIHAC, II, 153 / V: (înv) ~că sfs / E: fo] 1 i (Reg) Zbang. 2 sfsa (Îrg) Risipă (1). 3 sfs (Îe) A face ~ (sau ~că) prin (ori printre) ... A năvăli distrugând totul în cale. 4 sfsa (Îe) A(-i) da (cuiva) ~ (în) A izgoni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbranca2 vr [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ? / E: zbranca1] (Mol; îe) A se ~ în ceva A risipi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbranca interj., s.f. sg. 1 interj. (reg.) Cuvînt care imită zgomotul produs de o izbitură. 2 s.f. sg. (înv., reg.) Risipă. ◊ Expr. A face zbranca (sau zbrancă) prin (sau printre) ...ori a da zbranca în..., a-i da (cuiva) zbranca = a risipi, a împrăștia în toate părțile. • și (înv.) zbrancă s.f. sg. /onomat.; cf. brîncă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBRANCA s. f. art. (Reg., în expr.) A face zbranca = a da iureș, distrugînd. A da cuiva zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zbránca adv. Mold. A da zbranca în ceva, a da ĭama, a prăda de tot (VR. 1908, 8, 307).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbrancă sfs vz zbranca1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZBRANCĂ s. f. (Mold., numai în expr.) A face zbranca = a da iureș, nimicind, prăpădind, distrugînd. O ucis la lifte păgîne, măi, și le-o tăiat lor capetele, și-o făcut zbranca prin ele, măi, de i s-o dus vestea. C. PETRESCU, O. P. II 117. A da (cuiva) zbranca = a îndepărta pe cineva de la sine, a izgoni. Dacă-i copilul meu, sîngele meu, cum l-aș trimite la pod: pînea ceea mi-ar arde gîtul. Asta s-ar chema să-i dau zbranca. CONTEMPORANUL, VII 388.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zbranca (înv., reg.) s. f. art. (mai ales în: a da/a face ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zbranca (în expr.) (reg.) s. f. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zbranca s. f. art.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZBRANCA s. f. art. ~ (Mold.) A da zbranca = a face zob, a distruge, a pustii, a risipi (5). (prob. din izbrăni = a lichida)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
sbranca adv. – (În expresia): a da sbranca, a face praf, a pustii, a prăpădi. – Var. zbranca. Probabil de la isbrăni „a lichida”. În Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
*ZBRANCA subst.: Jbranca, b. (Buc).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zbrancăsubstantiv feminin invariabil
- A face zbranca = a da iureș, nimicind, prăpădind, distrugând. DEX '09 DLRLC
- O ucis la lifte păgîne, măi, și le-o tăiat lor capetele, și-o făcut zbranca prin ele, măi, de i s-o dus vestea. C. PETRESCU, O. P. II 117. DLRLC
-
- A da (cuiva) zbranca = a îndepărta pe cineva de la sine; a-l lăsa pe drumuri. DEX '09 DLRLCsinonime: izgoni
- Dacă-i copilul meu, sîngele meu, cum l-aș trimite la pod: pînea ceea mi-ar arde gîtul. Asta s-ar chema să-i dau zbranca. CONTEMPORANUL, VII 388. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09