ZAHARICALE s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. gener. dulciuri. – Din ngr. zahariká.

zaharicale s.f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele etc.; gener. dulciuri. Toți mestecau felurite zaharicale (SADOV.). ◊ Fig. Vă mulțumim că loviți în acel limbaj cu zurgălăi și zaharicale (PER.). • /<ngr. ζαχαρικά.

ZAHARICALE, s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. gener. dulciuri. – Din ngr. zahariká.

ZAHARICALE s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele. Din zori pînă în noapte se exercitau pe drumuri cele mai felurite negustorii, în coșuri... pe tarabe purtate după gît; și verdețuri, și fructe, și iaurt, și bragă, și zaharicale... fiecare după anotimp. PAS, Z. I 170. [Nunta se făcu] cu veselie. De toate părțile prin odăi plouau pentru boieri zaharicale, iar în curte pentru norod, bani mărunți de argint și de aramă. ODOBESCU, S. I 77. Du-te acum degrabă, Frănțișorule, în tîrg și-mi cumpără o oca de zaharicale pe deseară. ALECSANDRI, T. I 35. Singurele zaharicale erau pe atunci ceva cofeturi boite pe migdale și sîmburi de zarzăre, ce se vindeau la Panaiti Butcariu, de pe podul vechi. KOGĂLNICEANU, S. A. 96.

ZAHARICALE s. f. pl. Bomboane, cofeturi, acadele; p. ext. orice fel de dulciuri. – Ngr. zaharica.

ZAHARICALE f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; cofeturi. /<ngr. zahariká

zaharicále f., pl. (d. un sing. maĭ rar -icá, ngr. zahariká, adj. n. pl. Cp. cu istericale, poric-, zumaric-). Fam. Lucrurĭ dulcĭ: bomboane, prăjiturĭ ș. a.

saharicală^[1] sf vz zaharica

zaharica sf [At: (a. 1794) IORGA, S. D. VIII, 29 / V: (îvr) ~lă, zahr~ / S și: (înv) sa~^[1] / Pl: ~le / E: ngr ξαχαρικά] (Îrg; mpl) 1 Bomboană² (1). 2 (Spc) Acadea. 3 (Pex) Dulciuri (40).

zahrica sf vz zaharica

zaharicà f. cofetură, bomboană. [Formațiune analogică din zahăr].

zaharicale s. f. pl.

zaharicale s. f. pl. art. zaharicalele

zaharicale s. f. pl.

ZAHARICALE s. pl. v. dulciuri.

ZAHARICALE s. pl. cofeturi (pl.), dulciuri (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mîncat multe ~.)

ZAHARICA s. f. v. zaharicale.