2 intrări
34 de definiții
din care- explicative (15)
- morfologice (7)
- relaționale (7)
- etimologice (2)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂPĂCIRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.
ZĂPĂCIRE s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. – V. zăpăci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zăpăcire sf [At: HELIADE, L. B. I, 208/6 / Pl: ~ri / E: zăpăci] 1 Pierdere (temporară) a judecății normale în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: buimăcire, dezorientare (2), năucire, tulburare. 2 (Înv) Intimidare. 3 (Îvr) Extravaganță (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăcire sf. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zăpăci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂPĂCIRE, zăpăciri, s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci; buimăceală, amețeală, tulburare. Mie-mi păru deodată Maria speriată Că strigă, și la dînsa se dă un lup turbat. Apuc în zăpăcire securea răzimată De căpătîiul nostru, izbesc pe biata fată Care dormea în pace. BOLLIAC, O. 105.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCIRE, zăpăciri, s. f. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei; buimăceală, năucire, tulburare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zăbăci v vz zăpăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăci [At: HELIADE, L. B. II, 143/11 / V: (îvr) zăbă~ / Pzi: ~ăcesc / E: vsl ◊ запаци cf srb pačiti „a înnora”, sv pačiti „a denatura, a desfigura”, zapačiti „a face grimase”] 1-2 vtr A face să piardă (sau a-și pierde) (temporar) judecata limpede, normală, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: a (se) buimăci (1-2), a (se) dezorienta (5-6), a (se) năuci, a (se) tulbura, (îrg) a (se) zănătici (1-2), a se zăticni (11), (reg) a (se) zabluzi (1-2), a (se) zăbăuci (1-2), a (se) zăbuni (1-2), a zăhizi, a se zărghi (2), a zalisi, a zăuși, a zulumi. 3-4 vtr (Fam) A-și pierde (sau a face să-și piardă) cumpătul în fața unei situații neașteptate Si: a (se) fâstâci (1), a (se) intimida, a (se) încurca, (reg) a (se) îngăimăci, a (se) rătuli (1), a (se) teșmani, a (se) ului, a se zăgrăi (3), a (se) zâghiri. 5 vt (Fam; c. i. obiecte) A răvăși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăpăci vb. IV. 1 tr., refl. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze etc.; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci; (înv., reg.) a se zănătăci, a se zăticni. Îl cam zăpăcise orașul acesta mare (VLAH.). 2 tr., refl. (fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul; a (se) fîstîci, a (se) intimida, a (se) încurca. Dănuț se zăpăcise (TEOD.). 3 tr. A strica ordinea, a răvăși, a deranja. Ce ți-a venit... să-mi zăpăcești hîrtiile? (BAR.). 4 tr. (fam.; compl. indică obiecte) A rătăci, a pierde. Și-a zăpăcit ochelarii. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A tulbura mintea cuiva, a-l face să-și piardă capul; a năuci, a buimăci, a ameți. Cîteva zile, la început, îl cam zăpăcise orașul acesta mare, în care el venise pentru întîia oară. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Comisarul potrivise însă lucrurile astfel, ca ei să sosească-n pădure pe-nserate, și asta-l zăpăcea pe Duțu. SLAVICI, O. I 368. Strălucirea hainelor lui Făt- Frumos, pînă într-atîta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș, de nu mai știau oștile unde se află. ISPIRESCU, L. 156. ◊ Refl. Moșul se zăpăci cu totul la auzul vorbelor. Stătu în loc și parcă nu-i venea să creadă. DUNĂREANU, CH. 11. Și ea, mergînd spre Viorel, De mînă cînd a prins-o el, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. 2. (Familiar) A încurca, a răvăși. Ei acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. 2. (Fam.) A (se) fîstîci, a (se) încurca. ♦ Tranz. A răvăși.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZĂPĂCI mă ~esc intranz. 1) A-și pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se sminti; a se scrânti; a se zăluzi; a se țicni; a înnebuni. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se năuci; a se buimăci; a se ului; a se pierde. 3) A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se fâstâci; a se încurca. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ZĂPĂCI ~esc tranz. 1) A face să se zăpăcească. 2) (lucruri) A întoarce pe o parte și pe alta, împrăștiind, încâlcind, amestecând (pentru a găsi ceva); a răscoli. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăpăcì v. 1. a încurca rău; 2. a pierde capul. [Cf. pol. ZAPODZIAC, a rătăci].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăpăcésc v. tr. (slav compus ca și opăcesc). Năucesc, turbur: a zăpăci un copil pin întrebărĭ. Rătăcesc, răvășesc: a zăpăci niște scrisorĭ. V. refl. Se zăpăcise de bucurie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăpăcire s. f., g.-d. art. zăpăcirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăpăcire s. f., g.-d. art. zăpăcirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăpăcire s. f., g.-d. art. zăpăcirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, 3 sg. zăpăcește, imperf. 1 zăpăceam; conj. prez. 1 sg. să zăpăcesc, 3 să zăpăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăpăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, imperf. 3 sg. zăpăcea; conj. prez. 3 să zăpăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăpăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăpăcesc, imperf. 3 sg. zăpăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăpăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăpăci (conj. zăpăcească)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂPĂCIRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. fâstâcire. 3. v. deranjare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂPĂCIRE s. 1. buimăcire, năucire. (~ cuiva.) 2. fîstîcire, încurcare. (~ unui copil.) 3. deranjare, răscolire, răvășire. (~ hîrtiilor de pe masă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Zăpăcire ≠ dezmeticire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂPĂCI vb. 1. v. buimăci. 2. v. dezorienta. 3. v. tulbura. 4. v. fâstâci. 5. v. încurca. 6. v. deranja.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂPĂCI vb. 1. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) năuci, (pop.) a (se) bîigui, a (se) ului, (reg.) a (se) hăbăuci, a (se) uimăci, (Mold., Bucov. și Transilv.) a (se) tehui, (înv.) a (se) cebălui. (S-a ~ de tot!) 2. a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, (livr.) a deconcerta. (Vestea auzită l-a ~.) 3. a (se) tulbura. (S-a ~ cînd l-a văzut.) 4. a se fîstîci, a se intimida, a se încurca, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa în fața lor?) 5. a încurca, (prin Transilv.) a mitroși. (A ~ ceva.) 6. a deranja, a răscoli, a răvăși, (reg.) a răntui, a rostopoli. (De ce mi-ai ~ hîrtiile?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
A zăpăci ≠ a dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se zăpăci ≠ a se dezmetici
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zăpăci (-cesc, -it), vb. – A năuci, a buimăci, a ameți. Origine incertă. Poate din sl. zapačiti „a face să se învîrtescă” (Densusianu, GS, IV, 390), cf. opăci „a buimăci”, sb. pačati se „a se amesteca”; mai probabil este o creație expresivă, cf. zap, cu suf. -ci. Legătura cu sl. (za)dĕti (Cihac, II, 468) sau cu bg. zapacam (Conev 101) este improbabilă. – Der. zăpăceală, s. f. (buimăceală); zăpăuc (var. zăbăuc), adj. (buimac).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂPĂCI, zăpăcesc, vb. IV. ~ (prob. din sl. zapačiti = a roti, a învîrti; sau onom. zap + suf. -ci)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a o zăpăci expr. (adol., eufem.) a se masturba.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a zăpăci (pe cineva) în bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a zăpăci de cap (pe cineva) expr. 1. a vorbi continuu, confuz și în contradictoriu. 2. a relua cu insistență un subiect de discuție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăpăcire, zăpăcirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) zăpăci și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRMsinonime: amețeală buimăceală năucire tulburare
- Mie-mi păru deodată Maria speriată Că strigă, și la dînsa se dă un lup turbat. Apuc în zăpăcire securea răzimată De căpătîiul nostru, izbesc pe biata fată Care dormea în pace. BOLLIAC, O. 105. DLRLC
-
etimologie:
- zăpăci DEX '98 DEX '09
zăpăci, zăpăcescverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) năuci, a (se) buimăci. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Cîteva zile, la început, îl cam zăpăcise orașul acesta mare, în care el venise pentru întîia oară. VLAHUȚĂ, O. A. 96. DLRLC
- Comisarul potrivise însă lucrurile astfel, ca ei să sosească-n pădure pe-nserate, și asta-l zăpăcea pe Duțu. SLAVICI, O. I 368. DLRLC
- Strălucirea hainelor lui Făt-Frumos, pînă într-atîta orbise și zăpăcise pe vrăjmaș, de nu mai știau oștile unde se află. ISPIRESCU, L. 156. DLRLC
- Moșul se zăpăci cu totul la auzul vorbelor. Stătu în loc și parcă nu-i venea să creadă. DUNĂREANU, CH. 11. DLRLC
- Și ea, mergînd spre Viorel, De mînă cînd a prins-o el, Roșind, s-a zăpăcit de drag. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
-
- 2. A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul, a (se) fâstâci, a (se) încurca. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
-
- Ei acum, ce ți-a venit să-mi răscolești dosarele, să-mi zăpăcești hîrtiile? BARANGA, I. 162. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 NODEX