2 intrări
39 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.
zămislire sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25r/17 / V: (înv) zem~, zimi~, (reg) ~mușl~, zemușl~ / Pl: ~ri / E: zămisli] (Îrg) 1 Procreare. 2 Naștere. 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Formare (1). 5 (Fig) Înmulțire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zămislire s.f. (înv., pop.) Acțiunea de a (se) zămisli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zămisli.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zămislire f. 1. acțiunea de a zămisli; 2. Zămislirea sfântului Ioan, sărbătoare ce cade pe ziua de 23 Septemvrie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zămislire f. Acțiunea de a zămisli. Zămislirea sfîntuluĭ Ĭon, o sărbătoare la 23 Septembre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zămisli [At: BIBLIA (1688), 32/2 / V: (înv) zem~, (reg) ~mușli / Pzi: ~lesc / E: slv замисли, vsl замисли „a concepe”] 1 vt (Îrg; fșa) A procrea. 2-3 vtr (Înv) A (se) naște. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) crea (1). 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) forma (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zămușli v vz zămisli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zămușlire sf vz zămislire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zemisli v vz zămisli
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zemislire sf vz zămislire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zemușlire sf vz zămislire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zimislire sf vz zămislire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zămisli vb. IV. 1 tr. (înv., pop.) A concepe, a procrea, a da naștere. Femeia a zămislit doi feciori. ◊ (abs.) Nu a putut să zămislească și îi părea rău că nu are copii. 2 refl. (înv., pop.) A lua ființă, a se naște, a se întrupa. Întru fărădelegi m-am zămislit (GAL.). 3 tr., refl. Fig. A (se) produce, a (se) crea, a (se) forma; a apărea, a (se) înfiripa. De sub picioarele Pahomiei se zămislește un pîrîu (GAL.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche замꙑслнтн „a concepe”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de spall
- acțiuni
ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Învechit și arhaizant) 1. Tranz. A concepe fătul. Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. 2. Refl. A se naște, a se întrupa, a lua ființă. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. ◊ Intranz. Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. 3. Tranz. Fig. A crea, a produce; a forma, a înfiripa. Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. ◊ (Rar, cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. ◊ Refl. Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșeșle niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE ZĂMISLI mă ~esc intranz. 1) A apărea pe lume; a căpăta viață; a se naște. 2) fig. A lua naștere; a se constitui; a se forma; a apărea. /<sl. zamysliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ZĂMISLI ~esc tranz. înv. 1) A face să ia ființă (prin fecundare). 2) A face să se zămislească. /<sl. zamysliti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zămislì v. 1. a concepe: vei zămisli în pântece și vei naște fiu (stil biblic); 2. fig. a naște: vremea închisă zămislește visuri spăimântoase ISP. [Slav. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea; dela abstract la concret, procedare metaforică foarte rară (cf. invers concepe)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zămislésc v. tr. (vsl. za-myslĭtĭ, „a cugeta” [d. myslĭ, cugetare], de unde, pintr’o rară metaforă de la abstract la concret, „a concepe” p. „a naște”. Cp. cu concep). Concep: a zămisli un gînd (Rar). Concep (p. a naște): a zămisli un prunc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zămislire s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zămisli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislesc, 3 sg. zămislește, imperf. 1 zămisleam; conj. prez. 1 sg. să zămislesc, 3 să zămislească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zămisli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislesc, imperf. 3 sg. zămislea; conj. prez. 3 să zămislească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zămisli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislesc, imperf. 3 sg. zămislea; conj. prez. 3 sg. și pl. zămislească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zămisli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂMISLIRE s. v. concepere, concepție, naștere, parturiție, procreare, procreație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zămislire s. v. CONCEPERE. CONCEPȚIE. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
ZĂMISLI vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂMISLI vb. v. afla, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, naște, născoci, plănui, plăsmui, procrea, proiecta, realiza, scorni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZĂMISLI vb. (BIOL.) a concepe, (înv.) a naște. (Un bărbat care poate ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
zămisli vb. v. AFLA. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. INVENTA. NAȘTE. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PROCREA. PROIECTA. REALIZA. SCORNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zămisli (-lesc, -it), vb. – A concepe. Sl. zamysliti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Conev 59), cf. bg. zamislja se. În sl. numai cu sensul de „a concepe cu mintea”; sensul de „a procrea, a rămîne însărcinată”, propriu rom., se datorează neîndoielnic vechilor traducători, care dădeau cuv. rom. sensul dublu al gr. συλλαμβάνειν, lat. concipere (Tiktin).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
zămislire, zămisliri s. f. Concepere, naștere. ◊ Neprihănita zămislire = dogmă a Bis. catolice formulată de papa Pius IX la 8 decembrie 1854 și reluată de Conciliul Vatican II în 1964 (Immaculata conceptio), potrivit căreia Fecioara Maria a fost zămislită și s-a născut fără păcatul strămoșesc. – Din zămisli.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zămislire, zămislirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) zămisli. DEX '09 DLRLC
- E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalistă ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. DLRLC
- Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. DLRLC
- Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. A. I 59. DLRLC
-
etimologie:
- zămisli DEX '98 DEX '09
zămisli, zămislescverb
-
- Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. DLRLC
- Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. DLRLC
- Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. DLRLC
-
- 2. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
- Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. DLRLC
-
- 3. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. DLRLC
- Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. DLRLC
- Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. DLRLC
- (Cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. DLRLC
- Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. DLRLC
- Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. DLRLC
- Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșește niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230. DLRLC
-
etimologie:
- zamysliti DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX