ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

zălogi vt [At: URECHE, L. 114 / V: (pop) zal~, zol~, (înv) ~oji, ~oja, jeloji, (reg) zeloci, jăl~ / Pzi: ~ogesc / E: zălog] 1-2 (Îvp; c. i. obiecte sau bunuri imobile) A amaneta (sau a ipoteca). 3 (C. i. persoane) A sechestra. 4 (Îvr; c. i. o locuință) A închiria.

zălogi vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică obiecte sau bunuri imobile) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, garanție; a amaneta; a ipoteca. Acel pămînt al lui Mitrea e zălogit la boier (SADOV.). 2 (compl. indică persoane) Areține, a opri ca gaj, ca ostatic; a sechestra. Să mă zălogească pentru o sută de galbini (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zăloji vb. IV. /zălog + -i.

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog².

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. (Cu privire la obiecte) A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție; a amaneta, a gaja (sau a opri ca amanet). Vezi cîți datornici și-au zălogit vitele la bancă. VORNIC, P. 174. Oamenii își zălogeau glia, vitele, sumanele – cînd nevoia îi pișcă prea tare. CAMILAR, N. I 332. Șapte mori... Pe toate le-au zălogit. SEVASTOS, C. 160. ♦ Fig. A tocmi, a angaja. Una cîte una, femeile veneau la Raveica să-și zălogească brațele, pe oricît, numai să nu li se usuce de foame pruncii. CAMILAR, N. I 333. 2. (Cu privire la persoane) A da (rar, a reține) ca gaj, ca garant, ca ostatic. M-am tocmit cu alt priceput ca să-i spun ceva care să-i placă, și dacă nu i-a plăcea, să mă zălogească pentru o sută de galbeni. SADOVEANU, D. P. 156.

ZĂLOGI, zălogesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) 1. A amaneta un obiect. 2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din zălog.

A ZĂLOGI ~esc tranz. 1) (obiecte) A da ca zălog; a amaneta. 2) (obiecte) A lua ca zălog; a amaneta. 3) (persoane) A oferi în calitate de ostatic. 4) (persoane) A reține în calitate de ostatic. /Din zălog

zălogì v. a pune zălog, a amaneta.

ZĂLOG¹, zălogi, s. m. Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

zalogi sn vz zălogi

zălog² sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~oagă sf / Pl: ~ogi / E: nct] Arbust din familia salicaceelor, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și lujeri cenușii-verzui Si: (reg) iovă, lază, nădriță, salcie¹, salcie cenușie, salcie sălbatică (Salix cinerea).

zăloja v vz zălogi

zăloji v vz zălogi

zeloci vt vz zălogi

zologi v vz zălogi

zălog² s.n. (pop.) Amanet, garanție, gaj; concr. obiect sau persoană lăsate garanție. M-au ținut zălog în biserică (STANCU). ◊ Expr. A-și lăsa pieile (sau pielea) zălog = a cădea în mîinile dușmanului; a-și pierde viața; a se lăsa omorît. ◊ Fig. Moartea nu s-a mulțumit cu aceste zăloguri (CE. PETR.). ♦ Ostatic. ♦ (reg.) Sechestru; ipotecă. • pl. -uri. și (înv., reg.) zăloc, zoloc s. n. /<slav. залогъ.

zălog¹ s.m. (bot.) Arbust din familia salicaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunzele lanceolate și cu lujerii cenușii-verzui (Salix cinerea). • pl. -gi. /etimol. nec.

zăloji vb. IV. v. zălogi.

ZĂLOG¹ s. m. (Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (Salix cinerea). – Et. nec.

amanet n. 1. obiect depus ca garanție: și-a pus casa amanet; 2. persoană lăsată drept garanție: își deteră copii amanet unul altuia BĂLC. [Turc. AMANET: ca termen juridic, amanet a căutat să înlocuească pe zălog, ce figurează în vechea legislațiune, și la rândul său începe să fie înlocuit de neologismul ipotecă].

zălogésc și (vechĭ) -jésc v. tr. (d. zălog; vsl. založiti, a amaneta. V. oblojesc). Amanetez, pun zălog. Primesc ca zalog (Vechĭ).

zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, 3 sg. zălogește, imperf. 1 zălogeam; conj. prez. 1 sg. să zălogesc, 3 să zălogească

zălogi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea conj. prez. 3 să zălogească

zălogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zălogesc, imperf. 3 sg. zălogea; conj. prez. 3 sg. și pl. zălogească

zălog² (garanție) (înv., pop.) s. n., pl. zăloage

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zălog¹ (arbust) s. m., pl. zălogi

zălog s. m. / zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi / zăloage

zălog s. m. /zăloagă s. f. (arbust), pl. zălogi/zăloage

ZĂLOGI vb. v. amaneta.

zălogi vb. v. AMANETA.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

ZĂLOG s. (BOT.; Salix cinerea) salcie, (reg.) iovă, loză, răchită.

zălog (-gi), s. m. – 1. Ostatic. – 2. (S. n.) Gaj, amanet, garanție. – 3. (S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. – Var. 2-3, zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468), cf. bg. zalog, mag. zálog. – Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție); zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).

ZĂLOG³, zălogi, s. m. Ostatic. (din sl. zalogŭ)