zângănit sn vz zăngănit

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni¹ (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.

zăngănit sn [At: NEGRUZZI, S. III, 366 / V: (rar) zărg~, zin~, (înv) zân~ / Pl: ~uri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zărgăni v vz zăngăni

zărgănit sn vz zăngănit

zângăni v vz zăngăni

zângâni v vz zăngăni

zingăni v vz zăngăni

zingănit sn vz zăngănit

zingheni v vz zăngăni

zinghini v vz zăngăni

zăngăni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte de metal, de sticlă sau despre părți ale lor) A produce prin mișcare sau prin lovire un sunet specific. Geamurile zăngăniră (PRED.). ◊ (tr.) Trecea vesel, zăngănindu-și cheile de la mașină. 2 tr. A face să producă sunete caracteristice prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. • prez.ind. -esc. și zingăni, zingheni, zîngăni vb. IV. /zang + -ăni.

zăngănit s.n. Sunet vibrator (și supărător), zgomot specific, produs de unele obiecte din metal sau din sticlă, prin mișcare sau prin lovire; zăngăneală, zăngănire, zăngăt, zăngănitură. Un zăngănit de pinteni (CE. PETR.). • pl. – uri. și zingănit, zîngănit s.n. /v. zăngăni.

zingăni vb. IV. v. zăngăni.

zingănit s.n. v. zăngănit.

zingheni vb. IV. v. zăngăni.

zîngăni vb. IV. v. zăngăni.

zîngănit s.n. v. zăngănit.

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

ZĂNGĂNI, zăngănesc și zăngăn, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante: zîngăni, zingăni (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81), zingheni (ALECSANDRI, P. II 158) vb. IV.

ZĂNGĂNIT, zăngănituri, s. n. Zăngănire. Farmecul acestor remorci nu-l constituie numai ușile. Mai e zăngănitul de geamuri și uruitul de fierărie veche. BOGZA, A. Î. 246. Colonelul întinse picioarele sub masă, cu un zăngănit de pinteni. C. PETRESCU, Î. I 8. Vreau liniște... vreau pace. Nu vreau zăngănit de arme care poate-ar deștepta, Dincolo de munți, Dușmanul ce pîndește țara ta. DAVILA, V. V. 66. – Variante: zîngănit (SADOVEANU, O. VIII 39, IONESCU-RION, C. 119, ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42), zingănit (CONTEMPORANUL, VIIII 213) s. n.

ZÎNGĂNI vb. IV v. zăngăni.

ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zîngăni, zingheni vb. IV] – Onomatopee.

ZĂNGĂNIT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănit, zîngănit s. n.] – V. zăngăni.

ZINGĂNI vb. IV. v. zăngăni.

ZINGHENI vb. IV. v. zăngăni.

ZÎNGĂNI vb. IV. v. zăngăni.

A ZĂNGĂNI ~esc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, la cădere sau la rostogolire; a face „zang-zang”; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific prin ciocnire, lovire sau rostogolire; a zornăi; a zdrăngăni; a zurui. /zâng + suf. ~ăni

ZĂNGĂNIT ~uri n. 1) v. A ZĂNGĂNI. 2) Zgomot produs de obiectele de sticlă sau de metal la lovire, cădere sau rostogolire; zdrăngănit; zornăit; zuruit. /v. a zăngăni

zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].

zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.

zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.

zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.

zîngănésc, V. zăngănesc.

zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, 3 sg. zăngănește, imperf. 1 zăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zăngănesc, 3 să zăngănească

zăngănit s. n., pl. zăngănituri

zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească

zăngănit s. n., pl. zăngănituri

zăngăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 sg. și pl. zăngănească

zăngănit s. n., pl. zăngănituri

zăngăni

zăngănesc, -neam 1 imp.

ZĂNGĂNI vb. 1. v. zornăi. 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

ZĂNGĂNIT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zangăt. (~ de arme.) 2. v. zornăit.

ZĂNGĂNI vb. 1. a zornăi, a zurui, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.) 2. a zdrăngăni. (Piese de metal ciocnite care ~.)

ZĂNGĂNIT s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)