vreodinioară av [At: CORESI, EV. 104 / P: ~ni-oa~ / V: vrădânăo~, vrăodânăo~, vred~, ~dănăo~, ~dânăo~, ~deneo~, ~neo~, vrodineo~, vrod~ / E: vreo + odinioară] (Înv) 1 Odinioară. 2 (Îcn) Niciodată.

vreodinioară adv. (înv.) 1 Odinioară, de mult, pe vremuri. Întrebai dacă nu cumva în acea vale a Moldoviței fusese vreodinioară sat (PER.). 2 Vreodată, cîndva, odată. ♦ La un moment dat, în viitor. Dacă vrodinioară... ar muri pe cîmpul bătăliei... să înfățoșezi boierilor acest dres domnesc (ASACHl). 3 (în prop.neg.) Niciodată, nicicînd. Om scurt, cu capul mare și pleșuv, parcă nici nu mai avuse vreodinioară un fir de păr pe dînsul (PER.). • sil. -ni-oa-. și (reg.) vrodinioară adv. /vre[o] + odinioară.

VREODINIOARĂ adv. (Învechit) Vreodată, cîndva, mai demult, odată. Dacă aceasta a fost vreodinioară frumoasă... trebuie să fi fost foarte de mult de atunci. GANE, N. n 16. Plînsu-s-au vreodinioară [șchiopii] Că sînt lipsiți de pășirea slobodă și ușoară? CONACHI, P. 287.

vrădânăoară av vz vreodinioară

vrăodânăoară av vz vreodinioară

vredinioară av vz vreodinioară

vreodănăoară av vz vreodinioară

vreodânăoară av vz vreodinioară

vreodeneoară av vz vreodinioară

vreodineoară av vz vreodinioară

vrodineoară av vz vreodinioară

vrodinioară av vz vreodinioară

vrodinioară adv. v. vreodinioară.

vreodinioară [vreo- pron. vre-o- / (în tempo rapid) vrĕo-] (înv.) (desp. vre-o-, -ni-oa-) adv.

!vreodinioară [vreo pron. vre-o în tempo lent/vreo în tempo rapid] (înv.) (vre-o-, -ni-oa-) adv.

vreodinioară adv. (sil. vreo- /în tempo lent vre-o-, -ni-oa-)

VREODINIOARĂ adv. v. cândva, demult, odată, odinioară, vreodată.

vreodinioară adv. v. CÎNDVA. DEMULT. ODATĂ. ODINIOARĂ. VREODATĂ.