opțiuni
warning
Forma vrăvui este o variantă a lui vrăfui.
  • info

18 definiții pentru vrăfui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

vrăfui vt [At: CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / V: ~ăvui / Pzi: ~esc / E: vraf] 1-3 A așeza în vrafuri (1-3). 4 A răvăși.

vrăfui vb. IV. tr. 1 (compl. indică obiecte) A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. 2 (compl. indică obiecte așezate grămadă) A răvăși. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune (GAN.). 3 (înv., reg.; compl. indică snopi de cereale) A așeza, a împrăștia pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor sau prin îmblătire. ♦ (compl. indică boabe de cereale) A scutura din spic și a face grămadă. • prez.ind. -iesc. și vrăvui vb. IV. /vraf + -ui.

VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. ♦ A răvăși. [Var.: vrăvui vb. IV] – Vraf + suf. -ui.

VRĂFUI, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvui vb. IV.

A VRĂFUI ~iesc tranz. A pune în vraf; a arunca în dezordine. /vraf + suf. ~ui

vrăfuì v. a face vraf, a grămădi.

VRĂVUI vb. IV v. vrăfui.

vrăvui v vz vrăfui

vrăvui vb. IV. v. vrăfui.

vrăvuì v. Mold. a face vrav: a vrăvui bani.

vrăfuĭésc v. tr. (d. vraf). Fac vraf, răscolesc, răvășesc: nu-mĭ vrăfui hîrtiile! – În nord vrăvuĭesc (Șez. 30, 202).

vrăvuĭésc, V. vrăfuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, 3 sg. vrăfuiește, imperf. 1 vrăfuiam; conj. prez. 1 sg. să vrăfuiesc, 3 să vrăfuiască

vrăfui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 să vrăfuiască

vrăfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăfuiesc, imperf. 3 sg. vrăfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăfuiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂFUI vb. v. răvăși.

vrăfui vb. v. RĂVĂȘI.

Intrare: vrăfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăfui
  • vrăfuire
  • vrăfuit
  • vrăfuitu‑
  • vrăfuind
  • vrăfuindu‑
 singular plural
  • vrăfuiește
  • vrăfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăfuiesc
 (să)
  • vrăfuiesc
  • vrăfuiam
  • vrăfuii
  • vrăfuisem
a II-a (tu)
  • vrăfuiești
 (să)
  • vrăfuiești
  • vrăfuiai
  • vrăfuiși
  • vrăfuiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăfuiește
 (să)
  • vrăfuiască
  • vrăfuia
  • vrăfui
  • vrăfuise
plural I (noi)
  • vrăfuim
 (să)
  • vrăfuim
  • vrăfuiam
  • vrăfuirăm
  • vrăfuiserăm
  • vrăfuisem
a II-a (voi)
  • vrăfuiți
 (să)
  • vrăfuiți
  • vrăfuiați
  • vrăfuirăți
  • vrăfuiserăți
  • vrăfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăfuiesc
 (să)
  • vrăfuiască
  • vrăfuiau
  • vrăfuiră
  • vrăfuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăvui
  • vrăvuire
  • vrăvuit
  • vrăvuitu‑
  • vrăvuind
  • vrăvuindu‑
 singular plural
  • vrăvuiește
  • vrăvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăvuiesc
 (să)
  • vrăvuiesc
  • vrăvuiam
  • vrăvuii
  • vrăvuisem
a II-a (tu)
  • vrăvuiești
 (să)
  • vrăvuiești
  • vrăvuiai
  • vrăvuiși
  • vrăvuiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăvuiește
 (să)
  • vrăvuiască
  • vrăvuia
  • vrăvui
  • vrăvuise
plural I (noi)
  • vrăvuim
 (să)
  • vrăvuim
  • vrăvuiam
  • vrăvuirăm
  • vrăvuiserăm
  • vrăvuisem
a II-a (voi)
  • vrăvuiți
 (să)
  • vrăvuiți
  • vrăvuiați
  • vrăvuirăți
  • vrăvuiserăți
  • vrăvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăvuiesc
 (să)
  • vrăvuiască
  • vrăvuiau
  • vrăvuiră
  • vrăvuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăfui, vrăfuiescverb

  • 1. rar A așeza, a pune în vrafuri, în teancuri, în grămezi. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.1. A arunca claie peste grămadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: răvăși împrăștia
      • format_quote Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. DLRLC
      • format_quote Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. DLRLC
      • format_quote Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. DLRLC
etimologie:
  • Vraf + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.