2 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

VRĂJIT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

vrăjit, a [At: (a. 1800) BUDAI-DELEANU, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: vrăji] 1 (În basme și superstiții) Care se află sub influența unei vrăji (1) Si: fermecat2 (1). 2 (Fig) Care este plin de farmec (7) Si: fermecător (4), încântător.

vrăjit, -ă adj. 1 Care se află sub puterea unei vrăji; fermecat. Baba, cuprinsă de somnul ei de fier, se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului (EMIN.). 2 Fig. Care este plin de farmec; încîntător, fermecător, atrăgător. Valea întreagă adîncită într-o tăcere vrăjită (CAR.). 3 Fig. (despre oameni) Care este atras, captivat de cineva sau de ceva prin aspect, însușiri etc. deosebite; fermecat, încîntat. Străin zîmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare (BLA.). • pl. -ți, -te. /v. vrăji.

VRĂJIT, -Ă, vrăjiți, -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. 2. Fig. Plin de farmec; încântător, fermecător, atrăgător. – V. vrăji.

VRĂJIT, -Ă, vrăjiți,. -te, adj. 1. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; fermecat. Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12. Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241. Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. Plin de farmec; încîntător, fermecător. Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. AL. I 144. Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103.

vrăjit a. fermecat, magic.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

vrăji vb. IV. 1 intr. A face vrăji asupra cuiva; a fermeca. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghiarele și aripele în dreapta și-n stînga (CAR.). ◊ Expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2 tr. A prezice; spec. a ghici cuiva viitorul în cărți, în cafea, în palmă, într-un horoscop etc. Aici el era... Să mai asculte ce-i vrăjește Iha, fata cea pădurănească (BUD.). 3 tr. A face să acționeze asupra cuiva o vrajă, cu scopul de a-i influența, de a-i modifica starea sufletească, atitudinea etc. Nu credeam că este nevoie să fiu vrăjit ca să iubesc (CA. PETR.). 4 tr. (compl. indică obiecte, corpuri etc.) A acționa, prin formule și gesturi magice, pentru a- i conferi puteri miraculoase, pentru a-l transforma în mod miraculos. Toate au fost vrăjite, descîntate și afierosite după străvechi... îndreptare ale magiei pierdute și uitate de ceilalți (VOIC.). ♦ (intr.) A se afla sub acțiunea unei vrăji; a avea puteri miraculoase datorită acțiunii unei vrăji. Se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al Sfintei Miercuri (EMIN.). 5 tr. Fig. A încîntă, a fermeca. Ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec, care trebuia să nu se mai sfirșească (SADOV.). ♦ A invoca. Mi-ai adus cu tine farmecul livezii, Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal (GOGA). 6 tr. A-i vorbi cuiva cu intenția de a-l înșela. Ce i-o fi vrăjind președintele? (PER.). • prez. ind. -esc. /<sl. veche вражнтн.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU, S. A. 135.

A VRĂJI ~esc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.

Ortografice DOOM

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, 3 sg. vrăjește, imperf. 1 vrăjeam; conj. prez. 1 sg. să vrăjesc, 3 să vrăjească

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 să vrăjească; ger. vrăjind

vrăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjească; ger. vrăjind

vrăji (conj. vrăjească)

vrăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Argou

vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce. II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus.

Sinonime

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~ de o vrăjitoare.) 2. v. fermecat. 3. v. încântat.

VRĂJIT adj. 1. fermecat, (reg.) bosconit. (Un om ~.) 2. fermecat, magic. (O baghetă ~. ) 3. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încîntat, răpit, sedus, subjugat. (Un public ~.)

VRĂJI vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

VRĂJI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.

VRĂJI vb. 1. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, (fig. ) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

Intrare: vrăjit
vrăjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjit
  • vrăjitul
  • vrăjitu‑
  • vrăji
  • vrăjita
plural
  • vrăjiți
  • vrăjiții
  • vrăjite
  • vrăjitele
genitiv-dativ singular
  • vrăjit
  • vrăjitului
  • vrăjite
  • vrăjitei
plural
  • vrăjiți
  • vrăjiților
  • vrăjite
  • vrăjitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vrăji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăji
  • vrăjire
  • vrăjit
  • vrăjitu‑
  • vrăjind
  • vrăjindu‑
singular plural
  • vrăjește
  • vrăjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjesc
  • vrăjeam
  • vrăjii
  • vrăjisem
a II-a (tu)
  • vrăjești
(să)
  • vrăjești
  • vrăjeai
  • vrăjiși
  • vrăjiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjește
(să)
  • vrăjească
  • vrăjea
  • vrăji
  • vrăjise
plural I (noi)
  • vrăjim
(să)
  • vrăjim
  • vrăjeam
  • vrăjirăm
  • vrăjiserăm
  • vrăjisem
a II-a (voi)
  • vrăjiți
(să)
  • vrăjiți
  • vrăjeați
  • vrăjirăți
  • vrăjiserăți
  • vrăjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjesc
(să)
  • vrăjească
  • vrăjeau
  • vrăji
  • vrăjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăjit, vrăjiadjectiv

  • 1. Aflat sub puterea unei vrăji. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fermecat
    • format_quote Capitala era necunoscutul miraculos, cetatea miragiilor, vrăjita turbincă, unde fiecare va afla tot ce-i poftește inima. C. PETRESCU, C. V. 12. DLRLC
    • format_quote Ajunseră la palatul vrăjit. ISPIRESCU, L. 241. DLRLC
    • format_quote Baba... se afundă în adîncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. EMINESCU, N. 24. DLRLC
  • 2. figurat Plin de farmec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stă soarele la nămiezi. Peste vrăjitul cuprins domnește o liniște dumnezeiască. VLAHUȚĂ, O. A. II 144. DLRLC
    • format_quote Teiul... Un izvor vrăjit ascunde. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
etimologie:
  • vezi vrăji DEX '98 DEX '09

vrăji, vrăjescverb

  • 1. intranzitiv A face vrăji. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: fermeca
    • format_quote [Orbul] începu a vrăji cu mînile pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. DLRLC
    • format_quote Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
    • format_quote La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. DLRLC
  • 2. tranzitiv A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv figurat Delecta, desfăta, fascina, fermeca, încânta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. DLRLC
    • format_quote Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. DLRLC
    • format_quote Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU, S. A. 135. DLRLC
    • 3.1. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta; a meni. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „vrăjit

Visit YouGlish.com