VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

vrăji [At: (a. 1563) Coresi, ap. TDRG / Pzi: ~jesc / E: vsl вражити] 1 vi (În basme și superstiții) A face vrăji (1). 2 vt (Înv) A prezice. 3 vim (Îe) A fi ~t A fi predestinat. 4 vt A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 5 vt (Pop) A face farmece (2) cuiva. 6 vt (Pop) A descânta (1). 7 vt (Pop) A meni. 8 vt (Fig) A încânta. 9 vt (Fig) A invoca. 10 vt (Fam) A înșela, prin exagerări, lingușiri, minciuni etc., buna-credință a cuiva. 11 vt (Fam; spc; mai ales d. bărbați) A fi galant cu o persoană de sex opus. 12 vi (Fam; îe) A ~ cu cineva A discuta pe un ton galant cu o persoană de sex opus.

vrăji vb. IV. 1 intr. A face vrăji asupra cuiva; a fermeca. În mijlocul scenei, un demon înalt și mîndru cu aripe enorme negre, vrăjește întinzînd ghiarele și aripele în dreapta și-n stînga (CAR.). ◊ Expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2 tr. A prezice; spec. a ghici cuiva viitorul în cărți, în cafea, în palmă, într-un horoscop etc. Aici el era... Să mai asculte ce-i vrăjește Iha, fata cea pădurănească (BUD.). 3 tr. A face să acționeze asupra cuiva o vrajă, cu scopul de a-i influența, de a-i modifica starea sufletească, atitudinea etc. Nu credeam că este nevoie să fiu vrăjit ca să iubesc (CA. PETR.). 4 tr. (compl. indică obiecte, corpuri etc.) A acționa, prin formule și gesturi magice, pentru a- i conferi puteri miraculoase, pentru a-l transforma în mod miraculos. Toate au fost vrăjite, descîntate și afierosite după străvechi... îndreptare ale magiei pierdute și uitate de ceilalți (VOIC.). ♦ (intr.) A se afla sub acțiunea unei vrăji; a avea puteri miraculoase datorită acțiunii unei vrăji. Se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvînt al Sfintei Miercuri (EMIN.). 5 tr. Fig. A încîntă, a fermeca. Ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec, care trebuia să nu se mai sfirșească (SADOV.). ♦ A invoca. Mi-ai adus cu tine farmecul livezii, Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal (GOGA). 6 tr. A-i vorbi cuiva cu intenția de a-l înșela. Ce i-o fi vrăjind președintele? (PER.). • prez. ind. -esc. /<sl. veche вражнтн.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji. ◊ Expr. (Impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. Tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. Tranz. Fig. A încânta, a fermeca. ♦ Tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.

VRĂJI, vrăjesc, vb. IV. 1. Intranz. (În basme și în superstiții) A face vrăji pentru a obține transformarea miraculoasă a lucrurilor înconjurătoare. V. descînta. [Orbul] începu a vrăji cu mintie pe jos, pe iarbă, ca să i se ude de rouă și să deie cu ea la ochi. RETEGANUL, P. I 25. Parcă dracul vrăjește, de n-apuc bine a scăpa din una și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. ◊ (Construit cu un pronume personal în dativ) La toți deopotrivă el a vrăjit de dor. ALECSANDRI, T. II 85. ◊ Fig. Vîntul c-o suflare plînsă codrii negri îi pătrunde Și vrăjește lin din frunze și vorbește aiurind. EMINESCU, O. IV 138. ◊ Tranz. Nu v-am spus, mă, că-i nebună! Hai în sat, că ne vrăjește! EFTIMIU, Î. 123. Le-am luat năfrămuțele ca să te vrăjesc pe tine. AGÎRBICEANU, S. P. 25. Spune drept: L-ai descîntat. Cu babe l-ai fermecat. Ori cu vraje l-ai vrăjit? TEODORESCU, P. P. 623. ♦ (În construcții impersonale cu verbul «a fi») A fi scris de mai înainte, a fi ursit, hotărît. Vrăjit era că de-l va pierde Norocul ei să piară-n veci. COȘBUC, P. I 122. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca (1). Mierle strecurau ușoare cîntări de flaut, și ei stăteau acolo, vrăjiți de un cîntec care trebuia să nu se mai sfîrșească. SADOVEANU, O. IV 78. Sta pe mal vrăjit de glasul valurilor pe care îl asculta într-una. BART, S. M. 61. Era vrăjit de frumusețea drumului care trecea acum pe subt o luncă deasă de sălcii bătrîne. MIRONESCU S. A. 135.

A VRĂJI ~esc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăța. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžiti

vrăjì v. 1. a face vrăji, a fermeca; 2. fig. a evoca: în prezent vrăjește umbre dintr’al secolelor plan EM.

VRAJĂ, vrăji, s. f. 1. Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice folosite pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

vrajă sf [At: (a. 1563) CORESI, ap. TDRG / Pl: vrăji / E: vsl вража] 1 (În basme și superstiții) Transformare miraculoasă a lucrurilor Si: farmec (1), vrăjire (1), vrăjitorie (1), (pop) vrăjitură, (reg) vraci (6). 2 Mijloace magice pentru realizare unei vrăji (2). 3 (Pop; mpl) Farmec (2). 4 (Pop) Descântec (1). 5 (Fig) Farmec (7) irezistibil. 6 (Fig) Efect irațional produs de o pasiune, de o emoție estetică. 7 (Rar; îla) În ~ Care încântă. 8-9 (Fam) Vrăjeală (1-2).

vrajă s.f. 1 Ansamblu de procedee, formule, gesturi etc. prin care (se crede că) sînt invocate anumite spirite (rele) pentru a produce miracole; practica acestor procedee, formule, gesturi etc.; transformare miraculoasă a cuiva sau a ceva în urma unui astfel de fenomen; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjire, vrăjitorie, (înv., pop.) vrăjitură, (pop.) vrăjeală. Se ducea în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pămînt, momită de vrăjile babei (EMIN.). ◊ Loc.adj. De vrajă = magic. Bogățiile sînt, dar se află sub farmec; trebuie să găsim cuvîntul de vrajă ca ele să se deschidă (SADOV.). ◊ Loc.vb. A face vrăji = a vrăji. A rupe vraja = a) a anula efectele unor practici magice; b) a întrerupe o situație plăcută, o stare sufletească euforică. ◊ Fig. A fost o vrajă și un trăsnet; într-un ceas s-au contopit două destine (ARGH.). 2 Farmec, descîntec. Ea șopti o vrajă dulce și... el se prefăcu într-o floare (EMIN.). 3 Fig. Însușirea, puterea de a fermeca, de a captiva, de a fascina. Femeia aceasta avea... o vrajă delaolaltă senzuală și mistică (PHIL.). 4 Atmosferă de încîntare, de farmec, de atracție. Dragostea este vrajă și beție, iar inteligența omului ca și judecata nu au ce căuta în dragoste (CA. PETR.). ◊ Loc.adj. În vrajă = care este vrăjit, care încîntă. Izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi (EMIN.). 5 Fig. (fam.) Înșelătorie, minciună. Nu-mi umbla cu vrăji. • pl. vrăji. /<sl. veche вража.

VRAJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

VRAJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. Și ca-ntr-o vrajă fusul se-nvîrte și suspină. IOSIF, PATR. 12. Intrăm într-o pădure mare și frumoasă... Ne adîncim în ea ca într-o lume tăinuită plină de vrăji. VLAHUȚĂ, O. A. 412. ◊ Expr. A face vrăji = a folosi mijloace magice pentru a influența și a răsturna ordinea firească a lucrurilor. ♦ Descîntec. Într-o vrajă de dragoste mai mare, rugăciunea... este următoarea. PAMFILE, CER. 185. Iată acum și o vrajă: Eu, focule, te-nvălesc Dară tu... te fă laur, Balaur. MARIAN, NU. 24. ◊ Fig. Cînd torsul s-aude l-al vrăjilor caier, Argint e pe ape și aur în aer. EMINESCU, O. I 37. 2. Atmosferă de încîntare, de farmec. Făt-Fiumos ți-ar spune lucruri mai frumoase, mai ușoare. Vorba lui ar fi mai dulce... el ar ști să te-nfășoare într-o vrajă de visare, într-un cînt adormitor! EFTIMIU, Î. 44. Cîteva clipe ne-am oprit din lucru tresărind în vraja dangătelor care înfiorau liniștea solemnă a golfului. BART, S. M. 57. Din adîncimea serii vin vrăji turburătoare Aș vrea să cînt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot. CERNA, P. 12. ◊ (Poetic) În pas grăbit, Amurgul adună-n braț de vrajă Mari umbre cari s-alătur Și țin cu noaptea strajă. COȘBUC, P. II 185. ♦ Calitatea, puterea de a încînta, de a captiva, de a fermeca. Pare că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă,- Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încîntă. În mijloc de codru-ajunse Lîngă teiul nalt și vechi, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. EMINESCU, O. I 66. – Pl. și: vraje (COȘBUC, P. I 149, TEODORESCU, P. P. 385).

VRAJĂ vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calități ce trezesc admirație; farmec; fascinație; miraj. ~a nopții. ~a cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vražă

vrajă f. farmec, descântec: vrajă de ursită. [Slav. VRAJA, magie (din VRŬKATI, a mormăi); v. vraciu].

vrájă f., pl. ăjĭ (vsl. vraža, d. vrŭkati, a boscorodi. V. vrăjesc, vracĭ). Munt. Farmece, magie, uneltire făcută cu descîntece: o babă făcea vrăjĭ.

vrăjésc v. tr. (vsl. vražati, a vrăji, vražiti, a face farmece. V. vrajă, vracĭ). Vest. Farmec: l-a vrăjit. V. intr. Fac farmece. V. boscorodesc.

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, 3 sg. vrăjește, imperf. 1 vrăjeam; conj. prez. 1 sg. să vrăjesc, 3 să vrăjească

vrăji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 să vrăjească; ger. vrăjind

vrăji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjesc, imperf. 3 sg. vrăjea; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjească; ger. vrăjind

vrăji (conj. vrăjească)

vrajă s. f., art. vraja, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji corectat(ă)

vrajă s. f., art. vraja, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji

vrajă s. f., art. vraja, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji

vrajă

vrajă, vrăji.

vrăjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

VRĂJI vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.

VRĂJI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, usca, zbici, zvânta.

VRĂJI vb. 1. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.) 2. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, (fig. ) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.)

VRAJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica ~ăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.

VRAJĂ s. 1. descîntec, farmec, magie, vrăjitorie, (pop.) descîntătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legămînt, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, rîvnă, rîvnitură, solomonărie. (A practica ~ile.) 2. farmec, fascinație, încîntare, magie, (fig.) poezie. (~ miraculoasă a nopții.) 3. delectare, desfătare, farmec, încîntare, plăcere, voluptate, (înv. și pop.) tefericie, (înv.) încîntec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (~ pe care o poate da o lectură bună.)

vraje (-ăji), s. f. – Farmec, descîntec, deochi. – Var. vrajă. Sl. vraža (Cihac, II, 464), de la vrŭcati „a bîigui”. – Der. vrăji, vb. (a face vrăji, farmece; a încînta, a seduce, a fascina; a căuta orbește, a dibui; Arg., a duce cu vorba, a amăgi; Arg., a vorbi), din sl. vražiti, cf. megl. vrăjǫs „a vorbi”; vrăjitor, s. m. (persoană care face vrăji); vrăjitoare, s. f. (femeie care face farmece); vrăjitoresc, adj. (magic); vrăjitorie (var. vrăjitură), s. f. (descîntec, vrajă); vrăjie, s. f. (magie), înv.

vrăji, vrăjesc I. v. t. a curta asiduu; a seduce. II. v. i. a face curte unei persoane de sex opus.

vraja mării expr. (adol.) v. vrajă.

vrajă, vrăji s. f. 1. curte asiduă făcută unei persoane de sex opus; seducție. 2. afirmație ambiguă. 3. păcăleală, înșelătorie.