VOLUNTARIAT s. n. 1. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. 2. Activitate desfășurată în folosul altor persoane sau al societății fără a urmări un câștig material. [Pr.: -ri-at] – Din fr. volontariat (după voluntar).

voluntariat sn [At: D. ZAMFIRESCU, Î. 1 / P: ~ri-at / Pl: ~e / E: fr volontariat după voluntar] 1 Înrolare în armată ca voluntar (9). 2 Durată a serviciului militar pe care cineva îl face în calitate de voluntar (9). 3 Angajare de bunăvoie într-o acțiune.

voluntariat s.n. 1 Înrolare în armată ca voluntar; durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. 2 Participare voluntară la o acțiune, la o misiune etc. • sil. -ri-at. /<fr. volontariat, după voluntar.

VOLUNTARIAT s. n. Angajare în armată ca voluntar (II); durată a serviciului militar pe care îl face cineva ca voluntar. [Pr.: -ri-at] – Din fr. volontariat (după voluntar).

VOLUNTARIAT s. n. Angajare în armată ca voluntar; durată a serviciului militar pe care-l face cineva ca voluntar.

VOLUNTARIAT s.n. Angajare în armată ca voluntar; durată a serviciului militar făcut ca voluntar. [Pron. -ri-at. / cf. fr. volontariat].

VOLUNTARIAT s. n. angajare în armată ca voluntar; durata serviciului. (< fr. volontariat)

VOLUNTARIAT ~e n. 1) Înscriere în efectivul armatei ca voluntar. 2) Stare de voluntar. [Sil. -ri-at] /<fr. volontariat

voluntariat n. serviciu de voluntar, în special angajament militar contractat în anumite condițiuni.

*voluntariát n., pl. e (d. voluntar; fr. volontariat). Serviciu soldatuluĭ voluntar.

voluntaria vb. I A merge voluntar ◊ „Toți revoluționarii care îl înconjurau pe domnul Iliescu în studioul 4, în ziua de 22 decembrie au voluntariat [...] în Golf.” ◊ Rev. 22 15 IV 91 p. 2 (din voluntar)

voluntariat (desp. -ri-at) s. n.

voluntariat (-ri-at) s. n.

voluntariat s. n. (sil. -ri-at)