volumetrie sf [At: MACAROVICI, CH. 124 / Pl: ~ii / E: fr volumétrie] 1 (Chm) Capitol al chimiei analitice, care se ocupă cu determinarea cantității unei substanțe prin măsurarea volumului (7) de reactiv folosit într-o anumită reacție. 2 Măsurare a volumelor (1) unui corp. 3 (Aht) Dispunere a volumelor (3) în cadrul unui compoziții.

volumetrie s.f. 1 Măsurare a volumelor. 2 (chim.) Parte a analizei chimice cantitative care cuprinde metode de dozare a substanțelor în soluție, prin titrare, incluzînd volumetria prin reacții de neutralizare, de precipitare, volumetria fizico-chimică etc. • g.-d. -iei. /<fr. volumétrie.

VOLUMETRIE s.f. Măsurare a volumelor. ♦ Capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. [Gen. -iei. / < fr. volumétrie].

VOLUMETRIE s. f. 1. măsurare a volumelor. ◊ capitol al chimiei analitice care se ocupă cu analizele volumetrice. 2. mărime (ca volum). (< fr. volumétrie)

volumetrie s. f. Mărime (ca volum) ◊ „O mare fântână decorativă în Piața Centrală din Bistrița: volumetria fântânii să apară din jocuri de apă.” Sc. 27 XII 77 p. 3; v. și R.l. 11 XII 81 p. 5 (din fr. volumétrie; DN, DEX, DN3 – alt sens)

VOLUMETRIE ~i f. 1) Compartiment al chimiei analitice care se ocupă cu stabilirea volumelor unor substanțe. [G.-D. volumetriei: Sil. -me-tri-] /<fr. volumétrie

!volumetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. volumetria, g.-d. art. volumetriei; pl. volumetrii, art. volumetriile (desp. -tri-i-)

volumetrie (-me-tri-) s. f., art. volumetria, g.-d. volumetrii, art. volumetriei

volumetrie s. f. (sil. -tri-), art. volumetria, g.-d. volumetrii, art. volumetriei

VOLUMETRIE s. (CHIM.) titrimetrie.