voltametru sn [At: MARIN, F. 293/17 / Pl: ~re / E: fr voltamètre] Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensității unui curent electric sau cantității de electricitate prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică.

voltametru s.n. Aparat care permite determinarea intensității unui curent electric sau a cantității de electricitate care a străbătut circuitul în care este montat aparatul, prin măsurarea cantității de substanță depusă pe cale electrolitică. • pl. -e. /<fr. voltamètre.

VOLTAMETRU, voltametre, s. n. Instrument de măsurare a sarcinii electrice (respectiv a intensității curentului electric) trecute printr-un conductor după cantitatea de substanță liberată la un electrod prin electroliză.

VOLTAMETRU s.n. Aparat de electroliză a apei sau a unei soluții a sării unui metal folosit pentru a determina cantitatea de electricitate care a străbătut circuitul în care e montat aparatul. [< fr. voltamètre].

VOLTAMETRU s. n. aparat pentru măsurarea intensității curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanță, depusă la catodul unei băi de electroliză. (< fr. voltamètre)

VOLTAMETRU ~e n. fiz. Instrument de măsurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre

voltametru (desp. -me-tru) s. n., art. voltametrul; pl. voltametre

voltametru (-me-tru) s. n., art. voltametrul; pl. voltametre

voltametru s. n. (sil. -tru), art. voltametrul; pl. voltametre