2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOINICEȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -ește.
VOINICEȘTE adv. Cu curaj, cu bărbăție, vitejește; cu vigoare. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. – Voinic + suf. -ește.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
voinicește av [At: MARDARIE, L. 2952/12 / E: voinic + -ește] 1 Ca voinicii (8). 2 În felul bărbaților. 3 Cu vigoare (1). 4 (Reg; îe) A înota ~ A înota prin întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 5 Cu vitejie (2). 6 Cu mult curaj (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voinicește adv. 1 Cu putere, cu vigoare, bărbătește. Se așternu voinicește pe lucru (VLAH.). ◊ (glum.) O găină a cotcodăcit scurt, iar cocoșul i-a răspuns voinicește și lung (POPA). ◊ Expr. A înota voinicește = a înota prin întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a mișca picioarele, care se țin lipite unul de altul. 2 Cu curaj, cu îndrăzneală; vitejește. A luptat voinicește pentru întregirea neamului pe frontul Munteniei și în Dobrogea (MOR.). • /voinic + -ește.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOINICEȘTE adv. Ca un voinic, vitejește, bărbătește; cu forță, cu vigoare, vîrtos. Mîinile lui noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7. El merse voinicește pînă ce îndeseară ajunse lihnit de foame. ISPIRESCU, L. 262. Sar o dată voinicește de pe-un mal înalt în știoalnă. CREANGĂ, A. 60. ◊ Expr. A înota voinicește = a înota voiniceasca. El s-azvîrle nebunește Și înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voĭnicéște adv. Ca voĭniciĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOINICI, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOINICI, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
voinicesc, ~ească [At: DOSOFTEI, V. S. martie 27r/10 / Pl: ~ești / E: voinic + -esc] 1 a (Înv) Milităresc (1). 2 a Care aparține voinicilor (4). 3 a Caracteristic voinicilor (4). 4 a Privitor la voinici (4). 5 a (Pex) Eroic (3). 6 a (Pex) Legendar. 7 a (Îs) Luptă ~ Luptă corp la corp, fără arme (numai cu ajutorul brațelor) Si: trântă. 8 a Privitor la haiduci (7), la viața, la faptele lor. 9 a (Îs) Poveste ~ească Baladă (1). 10 a De voinic (8). 11 a Caracteristic bărbaților. 12 a (De sex sau de tip) bărbătesc. 13 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește forță, vigoare. 14 sfsa (Reg) Fel de a înota care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 15 sfsa Dans popular cu mișcări vioaie și salturi, însoțit de strigături la comandă, care este jucat de patru sau opt flăcăi, așezați în linie dreaptă, cu mâinile pe umeri. 16 sfsa Melodie după care se execută voiniceasca (15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voinici [At: CORESI, EV. 228 / Pzi: ~icesc / E: voinic] 1-2 vir (Înv) A sluji în oaste. 2 vir (Înv) A (se) război. 3 vi (Pop) A săvârși fapte vitejești. 4 (Pop) A haiduci (1). 5 vr (Fam) A face pe voinicul (4) Si: a se grozăvi (2), a se lăuda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voinici vb. IV. 1 intr. (pop.) A săvîrși fapte de vitejie. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile Măriei sale (SADOV.). ♦ A haiduci. Apoi, mări, cît trăia, Frați de cruce se prindea Și-mpreună voinicea (ALECS.). 2 refl. (fam., iron.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. Ce te tot voinicești? 3 intr. (înv.) A fi ostaș; a (se) lupta. Voinicesc... ca sloboziți să fim și neturburați și fără voroavă să lăcuim (COR.). • prez.ind. -esc. /voinic + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOINICI, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. A face isprăvi mari, a săvîrși fapte vitejești. Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. ♦ A haiduci. Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (Învechit și arhaizant) A fi ostaș; a se oști, a se război. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VOINICI ~esc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE VOINICI mă ~esc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinicì v. a face vitejii: cât în țară au voinicit POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) voĭnicésc v. intr. (d. voĭnic). Trăĭesc ca voĭnic, fac voĭniciĭ: mult timp a voinicit. V. refl. Mă arăt voĭnic, mă vitejesc: nu te voĭnici degeaba!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
voinicește adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
voinicește adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voinicește adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinici (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicesc, 3 sg. voinicește, imperf. 1 voiniceam; conj. prez. 1 sg. să voinicesc, 3 să voinicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
voinici (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicesc, imperf. 3 sg. voinicea; conj. prez. 3 să voinicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voinici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicesc, imperf. 3 sg. voinicea; conj. prez. 3 sg. și pl. voinicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOINICEȘTE adv. v. puternic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VOINICEȘTE adv. v. bărbătește, curajos, eroic, vitejește.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinicește adv. v. BĂRBĂTEȘTE. CURAJOS. EROIC. VITEJEȘTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOINICEȘTE adv. puternic, tare, zdravăn. (Trage ~ de funie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOINICI vb. v. bate, haiduci, lupta, război.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voinici vb. v. BATE. HAIDUCI. LUPTA. RĂZBOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
voiniceșteadverb
- 1. Cu curaj, cu bărbăție, cu vigoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bărbătește vitejește vârtos
- Mîinile lui noduroase de muncitor strîngeau voinicește coarnele plugului. SANDU-ALDEA, U. P. 7. DLRLC
- El merse voinicește pînă ce îndeseară ajunse lihnit de foame. ISPIRESCU, L. 262. DLRLC
- Sar o dată voinicește de pe-un mal înalt în știoalnă. CREANGĂ, A. 60. DLRLC
- A înota voinicește = a înota voiniceasca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- El s-azvîrle nebunește Și înoată voinicește, Taie-o brazdă, taie nouă, Taie Dunărea în două. ALECSANDRI, P. III 162. DLRLC
-
-
etimologie:
- Voinic + sufix -ește. DEX '98 DEX '09
voinici, voinicescverb
- 1. A face fapte vitejești. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. DLRLC
- 1.1. A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. DEX '09 DEX '98 NODEX
- 1.2. Haiduci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: haiduci
- Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. DLRLC
- Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. DLRLC
-
-
- 2. A fi ostaș; a se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589. DLRLC
-
etimologie:
- voinic DEX '09 DEX '98 NODEX