VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

vocalism sn [At: HASDEU, I. C. II, 28 / Pl: ~e / E: fr vocalisme] 1 Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2 Ansamblul vocalelor unui cuvânt sau al unei părți din cuvânt. 3 Parte a foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.

vocalism s.n. (fon.) 1 Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie, în diferite etape ale evoluției sale. Vocalismul acestor graiuri este în situație de dependență față de consonantism (PER.). 2 Ansamblul vocalelor unui cuvînt, ale unei silabe sau ale unui morfem component. 3 Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. pl. -e. /<fr. vocalisme.

VOCALISM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

VOCALISM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie. Diftongii și triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului romînesc. MACREA, F. 37. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.

VOCALISM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Fr. vocalisme.

VOCALISM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme].

VOCALISM s. n. 1. sistemul vocalelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. (< fr. vocalisme)

VOCALISM n. 1) Sistemul vocalic al unei limbi. 2) Compartiment al foneticii care studiază vocalele. /<fr. vocalisme

vocalism n. totalitatea vocalelor și legile transformării lor.

*vocalízm n. (d. vocală). Gram. Sistema vocalică a uneĭ limbĭ, a unuĭ cuvînt.

vocalism s. n.

vocalism s. n.

vocalism s. n.

vocalism.

VOCALISM s. n. (cf. fr. vocalisme): 1. sistem al vocalelor unei limbi într-un anumit moment al evoluției sale. 2. parte a foneticii istorice care se ocupă cu studiul vocalelor unei limbi date.