vivificare sf [At: COSTINESCU / V: ~iare, ~iere / E: vivifica] 1 Însuflețire. 2 Învigorare. 3 (Fig) Înviorare. 4 (Fig) Reînsuflețire.

vivificare s.f. Acțiunea de a vivifica și rezultatul ei; vivificație. • pl. -i. și vivifiere s.f. /v. vivifica.

VIVIFICARE s.f. Acțiunea de a vivifica și rezultatul ei; vivifiere. [< vivifica].

vivifia v vz vivifica

vivifiare sf vz vivificare

vivifica vt [At: HELIADE, O. I, 362 / V: (rar) vivifia / Pzi: vivific / E: lat it vivificare, fr vivifier] (Liv) 1 A da viață Si: a anima (5), a însufleți. 2 A menține viața. 3 A da (cuiva) vigoare. 4 (Fig) A înviora. 5 (Fig) A face să devină mai activ Si: a anima (1). 6 (Fig) A impulsiona. 7 (Fig) A reînsufleți.

vivifiere sf vz vivificare

vivifia vb. I. v. vivifica.

vivifica vb. I. tr. 1 A da viață, a însufleți, a anima; a vivifia. 2 Fig. A da mai multă viață, a anima, a înviora. Un om cu spirit reușește să vivifice o petrecere. • prez. ind. vivific. și vivifia vb. I. /<fr. vivifier, it., lat. vivificare.

VIVIFICA vb. I. tr. A da viață, a însufleți, a anima; a reînsufleți; vivifia. [P.i. vivific. / < lat. vivificare, cf. fr. vivifier].

VIVIFICA vb. tr. a da viață, a (re)însufleți; a înviora; a vivifia. (< fr. vivifier, lat. vivificare)

*vivífic, a -á v. tr. (lat. vivi-fico, -ficáre, d. vivus, viŭ, și fácere, a face). Daŭ vĭață, însuflețesc.

vivificare s. f., g. -d. art. vivificării

vivifica vb., ind. prez. 1 sg. vivific, 3 sg. și pl. vivifică