opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vituperat, ~ă a [At: BUL. FIL. V, 205 / Pl: ~ați, ~e / E: vitupera] 1 Blamat (1). 2 Criticat violent. 3 (Buc; înv; d. elevi) Care a primit o mustrare în urma unei abateri de la regulamentul școlar. 4 (Buc; înv; d. elevi) Care are situație școlară de repetent.

VITUPERA, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERA, vituperez, vb. I. Tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare.

vitupera vt [At: LM / Pzi: ~rez / E: fr vitupérer, lat vituperare] 1 (Liv) A blama (1). 2 (Liv) A critica (1) violent. 3 (Buc; ltî) A admonesta un elev pentru comiterea unor abateri de la regulamentul școlar.

vitupera vb. I. tr. A blama, a defăima, a denigra. • prez. ind. -ez. /<fr. vitupérer, lat. vituperare.

VITUPERA vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a blama, a denigra. [< fr. vitupérer, cf. lat. vituperare].

VITUPERA vb. tr. a defăima, a blama, a denigra. (< fr. vitupérer, lat. vituperare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vitupera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. vituperez, 3 vituperează; conj. prez. 1 sg. să vituperez, 3 să vitupereze

vitupera (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 vituperează

vitupera vb., ind. prez. 1 sg. vituperez, 3 sg. și pl. vituperează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VITUPERA vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

vitupera vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.

Intrare: vituperat
vituperat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vituperat
  • vituperatul
  • vituperatu‑
  • vituperată
  • vituperata
plural
  • vituperați
  • vituperații
  • vituperate
  • vituperatele
genitiv-dativ singular
  • vituperat
  • vituperatului
  • vituperate
  • vituperatei
plural
  • vituperați
  • vituperaților
  • vituperate
  • vituperatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: vitupera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vitupera
  • vituperare
  • vituperat
  • vituperatu‑
  • vituperând
  • vituperându‑
 singular plural
  • vituperează
  • vituperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vituperez
 (să)
  • vituperez
  • vituperam
  • vituperai
  • vituperasem
a II-a (tu)
  • vituperezi
 (să)
  • vituperezi
  • vituperai
  • vituperași
  • vituperaseși
a III-a (el, ea)
  • vituperează
 (să)
  • vitupereze
  • vitupera
  • vituperă
  • vituperase
plural I (noi)
  • vituperăm
 (să)
  • vituperăm
  • vituperam
  • vituperarăm
  • vituperaserăm
  • vituperasem
a II-a (voi)
  • vituperați
 (să)
  • vituperați
  • vituperați
  • vituperarăți
  • vituperaserăți
  • vituperaseți
a III-a (ei, ele)
  • vituperează
 (să)
  • vitupereze
  • vituperau
  • vituperară
  • vituperaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vitupera, vituperezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.