VIDEO² adj. invar., (2) videouri, s. n. 1. Adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. 2. S. n. Aparatură pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.

video²- [At: DER / P: ~de-o / E: fr, it video-] Element prim de compunere care cu semnificația: 1-2 (Referitor la) imagine. 3 Vizual.

video³ si [At: RL 1993, nr. 965 / P: ~de-o / E: prescurtare de la videocasetofon] (Fam) Videocasetofon.

video¹ ain [At: DN³ / P: ~de-o / E: fr vidéo, eg video] 1 Care se referă la tehnicile și sistemele de înregistrare, de transmisie, de reproducere etc. a imaginii sau a semnalelor de televiziune. 2 Care folosește tehnicile sau sistemele video¹ (1).

video¹- Elem. de compunere „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”, „care reproduce sau înregistrează imaginea”. • /<fr. vidéo-, it. video-, engl. video-; cf. lat. vidēre „a vedea”.

video² adj. invar., s.f., s.n. 1 adj.invar. Care se referă la mijloacele de înregistrare și de transmitere a imaginii. 2 s.f. Videofonie. 3 s.n. Aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor; videocasetofon. • sil. -de-o. pl. n. -uri. /<fr. vidéo, engl. video; cf. lat. video „văd”.

VIDEO² adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.

VIDEO adj. invar. În legătură cu sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pron. -de-o. / < fr., it. video, cf. lat. video < videre – a vedea].

VIDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, redă imaginea sau o înregistrează”. [Pron. -de-o-. / < fr., it. video-, cf. lat. video].

VIDEO¹- elem. „vedere, vizual”. (< fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere, a vedea)

VIDEO² I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video)

video ♦ 1. adj. inv. În legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea ◊ „Cercetătorii societății nipone «Matsushita Denky» au pus la punct un nou sistem de reproducere a înregistrărilor video și sonore, folosind discuri din policlorură de vinil.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și 9 VII 80 p. 6; v. și digital, videotelefon (1974). ♦ 2. s. (limba vorbită) Videocasetofon ◊ „Am văzut un film la video.”; v. și videocasetă (1991) (din engl. americ., fr., it. video; DMN 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)

VIDEO adj. invar. Care ține de sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. /<fr. vidéo, engl. video

video¹ (desp. -de-o) adj. invar. (înregistrări ~)

video² (fam.) (desp. -de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

video¹ (-de-o) adj. invar.

*video² (-de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

video adj. invar. (sil. -de-o)

VIDEO s. v. terminal.

VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie₁), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.

video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon. 2. sistem de transmitere vizuală. 3. vizionare de casete video. 4. (rar) videocasetă. II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală.