opțiuni
  • info

12 definiții pentru vestimentar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adj. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. – Din fr. vestimentaire.

vestimentar, ~ă a [At: HASDEU, I. C. II, 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr vestimentaire] 1 Care ține de îmbrăcăminte Si: (rar) veșmântar2 (1). 2 Care se referă la îmbrăcăminte Si: (rar) veșmântar2 (2).

vestimentar, -ă adj. Care ține de îmbrăcăminte, care se referă la îmbrăcăminte, la veșminte. Să nu mai vorbim de neglijențele vestimentare ale sexului frumos (H. LOV.). • pl. -i, -e. /<fr. vestimentaire.

VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adj. (Franțuzism) Care se referă la veșminte; al veșmintelor. Avea în hainele lui, devenite prea largi, vestigii dintr-o mare eleganță vestimentară. CAMIL PETRESCU, N. 97. Îl jena felul ei de a vorbi, tare și vulgar... luxul vestimentar de gust îndoielnic. C. PETRESCU, Î. II 213.

VESTIMENTAR, -Ă adj. Referitor la veșminte. [Cf. fr. vestimentaire, lat. vestimentarius].

VESTIMENTAR, -Ă adj. referitor la veșminte. (< fr. vestimentaire)

VESTIMENTAR ~ă (~i, ~e) Care ține de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. /<fr. vestimentaire

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vestimentar adj. m., pl. vestimentari; f. vestimentară, pl. vestimentare

vestimentar adj. m., pl. vestimentari; f. vestimentară, pl. vestimentare

vestimentar adj. m., pl. vestimentari; f. sg. vestimentară, pl. vestimentare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VESTIMENTAR adj. (înv.) veșmântar. (Sub aspect ~.)

VESTIMENTAR adj. (înv.) veșmîntar. (Sub aspect ~.)

Intrare: vestimentar
vestimentar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestimentar
  • vestimentarul
  • vestimentaru‑
  • vestimentară
  • vestimentara
plural
  • vestimentari
  • vestimentarii
  • vestimentare
  • vestimentarele
genitiv-dativ singular
  • vestimentar
  • vestimentarului
  • vestimentare
  • vestimentarei
plural
  • vestimentari
  • vestimentarilor
  • vestimentare
  • vestimentarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vestimentar, vestimentarăadjectiv

  • 1. Care ține de veșminte, privitor la veșminte, al veșmintelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: veștmântar
    • format_quote Avea în hainele lui, devenite prea largi, vestigii dintr-o mare eleganță vestimentară. CAMIL PETRESCU, N. 97. DLRLC
    • format_quote Îl jena felul ei de a vorbi, tare și vulgar... luxul vestimentar de gust îndoielnic. C. PETRESCU, Î. II 213. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.