VERTEBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării și anexele ei. – Din fr. vertèbre, lat. vertebra.

vertebră sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ru sn / Pl: ~re / E: fr vertèbre, lat vertebra] Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care alcătuiesc coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării.

vertebră s.f. (anat.) Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care constituie coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se găsește măduva spinării și anexele ei. Vertebre albe cu gratii de coaste (CE. PETR.). • pl. -e. /<fr. vertebre, lat. vertĕbra, -ae <vertĕre „a suci”.

VERTEBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra.

VERTEBRĂ, vertebre, s. f. Fiecare dintre oasele, în formă de inel, care formează coloana vertebrală la om și la animalele vertebrate și prin care trece măduva spinării. Baza scheletului este coloana vertebrală, compusă din 33-34 vertebre. ANATOMIA 140.

VERTEBRĂ s.f. Fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală, în canalul căreia se află măduva spinării. // În forma vertebr-, vertebro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „care are vertebre”; „(referitor la) șira spinării”, „coloana vertebrală”, „vertebrat”. [< fr. vertèbre, cf. it., lat. vertebra < vertere – a întoarce].

VERTEBRĂ s. f. fiecare dintre oasele în formă de inel care alcătuiesc coloana vertebrală. (< fr. vertèbre, lat. vertebra)

VERTEBRĂ ~e f. Fiecare dintre oasele scurte ale coloanei vertebrale. [Sil. -te-bră] /<fr. vertébre, lat. vertebra

vertebră f. fiecare din oscioarele ce compun șira spinării.

*vertébră f., pl. e (lat. vértebra și -ébra; it. vértebra, fr. vertébre). Anat. Fiecare din oasele inelare care formează șira spinăriĭ saŭ coloana vertebrală, în care e conținută măduva spinăriĭ.

vertebru sn vz vertebră

vertebră (desp. -te-bră) s. f., g.-d. art. vertebrei; pl. vertebre

vertebră (-te-bră) s. f., g.-d. art. vertebrei; pl. vertebre

vertebră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. vertebrei; pl. vertebre

VERTEBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.

VERTEBRĂ s. (ANAT.) (înv.) coinac.