opțiuni
  • info

13 definiții pentru versatil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSATIL, -Ă, versatili, -e, adj. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.

versatil, ~ă a [At: COSTINESCU / A și: ~satil / Pl: ~i, ~e / E: fr versatile, lat versatilis, -e] 1 (D. oameni) Care este lipsit de consecvență în opinii, în atitudini etc. Si: inconstant, nehotărât, nestatornic. 2 (Pex; d. însușiri, manifestări ale oamenilor) Care este specific unei persoane inconsecvente Si: inconstant, instabil, oscilant.

versatil, -ă adj. (despre oameni) Care este lipsit de consecvență, de fermitate în opinii, în atitudini etc; care își schimbă cu ușurință hotărîrile, principiile etc.; instabil, nestatornic. ♦ Ext. (despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care este specific unei persoane inconsecvente, nehotărîte; oscilant, inconstant, instabil. Un caracter versatil și dificil. • pl. -i, -e. /<fr. versatile, lat. versatĭlis, -e.

VERSATIL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livr.; despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile; nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil. – Din fr. versatile, lat. versatilis.

VERSATIL, -Ă, versatili, -e, adj. (Livresc, despre persoane) Care își schimbă ușor părerile sau atitudinile; lipsit de fermitate, nestatornic. Vlad Boțulescu de Mălăiești acest personagiu versatil, cu existența curioasă, e un adevărat cărturar. IORGA, L. I 506.

VERSATIL, -Ă adj. (Liv.; despre oameni) Nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. [< fr. versatile, cf. lat. versatilis].

VERSATIL, -Ă adj. (despre oameni) nestatornic, schimbător; lipsit de fermitate. (< fr. versatile, lat. versatilis)

VERSATIL ~ă (~i, ~e) rar (mai ales despre persoane) Care își schimbă cu ușurință părerile; lipsit de fermitate; schimbător; instabil; nestatornic. Opinie publică ~ă. /<fr. versatile

versatil a. schimbăcios, nestatornic: caracter versatil.

*versátil, -ă adj. (lat. versátilis, d. versari, a se învîrti). Schimbăcĭos, nestatornic, venal, care se schimbă după interes: om, caracter versatil. Adv. A te purta versatil. – Fals -tíl (fr. versatile).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

versatil adj. m., pl. versatili; f. versatilă, pl. versatile

versatil adj. m., pl. versatili; f. versatilă, pl. versatile

versatil adj. m., pl. versatili; f. sg. versatilă, pl. versatile

Intrare: versatil
versatil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versatil
  • versatilul
  • versatilu‑
  • versatilă
  • versatila
plural
  • versatili
  • versatilii
  • versatile
  • versatilele
genitiv-dativ singular
  • versatil
  • versatilului
  • versatile
  • versatilei
plural
  • versatili
  • versatililor
  • versatile
  • versatilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

versatil, versatilăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care își schimbă cu ușurință părerile. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: instabil nehotărât nestatornic schimbător
    • format_quote Vlad Boțulescu de Mălăiești... acest personagiu versatil, cu existența curioasă, e un adevărat cărturar. IORGA, L. I 506. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.