opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

vehiculat, ~ă a [At: LOVINESCU, C. VII, 132 / Pl: ~ați, ~e / E: vehicula] 1 Transmis prin intermediul a ceva. 2 (D. o idee, o opinie etc.) Pus în circulație Si: difuzat (2), propagat, transmis.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi. – Din fr. vehiculer.

vehicula vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 142 / Pzi: ~lez / E: fr véhiculer] 1 (Rar) A constitui un mijloc de transmitere. 2 A face să circule idei, opinii etc. a difuza (2), a propaga, a transmite Vz a colporta.

vehicula vb.I. tr. (compl. indică idei, opinii etc.) A face să circule, a transmite, a difuza, a colporta. Aceste materiale să cuprindă și să vehiculeze viziunea sa (VIANU). ◊ (refl. pas.) S-au vehiculat multe zvonuri în legătură cu ultimele scandaluri politice. • prez.ind. -ez. /<fr. véhiculer.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule, a difuza, a transmite, a răspândi; – Din fr. véhiculer.

VEHICULA, vehiculez, vb. I. Tranz. (Rar) A face să circule; a difuza, a transmite.

VEHICULA vb. I. tr. A transmite, a difuza, a face să circule. [< fr. véhiculer].

VEHICULA vb. tr. a transmite, a difuza, a face să circule. (< fr. véhiculer)

A VEHICULA ~ez tranz. A pune în circulație; a face să circule. /<fr. véhiculer

Ortografice DOOM

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 vehiculează; conj. prez. 1 sg. să vehiculez, 3 să vehiculeze

vehicula (a ~) vb., ind. prez. 3 vehiculează

vehicula vb., ind. prez. 1 sg. vehiculez, 3 sg. și pl. vehiculează

Sinonime

VEHICULA vb. v. difuza, duce, împrăștia, întinde, lăți, propaga, răspândi, transmite.

vehicula vb. v. DIFUZA. DUCE. ÎMPRĂȘTIA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI. TRANSMITE.

Intrare: vehiculat
vehiculat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatul
  • vehiculatu‑
  • vehiculată
  • vehiculata
plural
  • vehiculați
  • vehiculații
  • vehiculate
  • vehiculatele
genitiv-dativ singular
  • vehiculat
  • vehiculatului
  • vehiculate
  • vehiculatei
plural
  • vehiculați
  • vehiculaților
  • vehiculate
  • vehiculatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: vehicula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vehicula
  • vehiculare
  • vehiculat
  • vehiculatu‑
  • vehiculând
  • vehiculându‑
 singular plural
  • vehiculează
  • vehiculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vehiculez
 (să)
  • vehiculez
  • vehiculam
  • vehiculai
  • vehiculasem
a II-a (tu)
  • vehiculezi
 (să)
  • vehiculezi
  • vehiculai
  • vehiculași
  • vehiculaseși
a III-a (el, ea)
  • vehiculează
 (să)
  • vehiculeze
  • vehicula
  • vehiculă
  • vehiculase
plural I (noi)
  • vehiculăm
 (să)
  • vehiculăm
  • vehiculam
  • vehicularăm
  • vehiculaserăm
  • vehiculasem
a II-a (voi)
  • vehiculați
 (să)
  • vehiculați
  • vehiculați
  • vehicularăți
  • vehiculaserăți
  • vehiculaseți
a III-a (ei, ele)
  • vehiculează
 (să)
  • vehiculeze
  • vehiculau
  • vehiculară
  • vehiculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vehicula, vehiculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „vehiculat” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50