VASTITATE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastité, lat. vastitas, -atis.

vastitate sf [At: ANTONESCU, D. 401 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr vastité, lat vastitas, -atis] 1 Întindere mare în suprafață. 2-3 Calitatea a ceea ce este vast (3-4). 4 Număr mare de... 5 Amploare (a unui domeniu de activitate, a unei probleme). 6 Complexitate (1).

vastitate s.f. 1 Calitatea a ceea ce este vast; imensitate, întindere uriașă. Constelațiile..., folosind toată vastitatea cerului, se rotesc (BOGZA). 2 însușirea de a fi foarte larg, foarte spațios, de dimensiuni foarte mari. Interioarele surprindeau prin vastitate, candoare și lux (CĂL.). 3 Amploare, complexitate. Vastitatea și profunzimea cunoștințelor dobîndite în tinerețe. • /<fr. vastité, lat. vastĭtas, -atis.

VASTITATE s. f. Însușirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, -atis.

VASTITATE s. f. Însușirea de a fi vast; întindere mare, imensitate. Tot ce fusese pînă acum închidere a zărilor... se sparge și se împrăștie într-o priveliște de o măreață și uluitoare vastitate. BOGZA, C. O. 18. Privi... spre dealul Călimanului, cu rîpele lui adîncite de puhoaie și cu profilul arid, despărțind pînă la cer universul de aci de vastitatea lumii. C. PETRESCU, O. P. I 97. ◊ (Poetic) Între acești munți înalți, noaptea e de o vastitate polară. BOGZA, Ț. 96.

VASTITATE s.f. Calitatea a ceea ce este vast; imensitate, întindere uriașă. [Cf. fr. vastité, lat. vastitas].

VASTITATE s. f. calitatea a ceea ce este vast. ◊ imensitate. (< fr. vastité, lat. vastitas)

VASTITATE f. rar Caracter vast; imensitate. [G.-D. vastității] /<fr. vastité, lat. vastitas, ~atis

vastitate f. caracterul celor vaste.

*vastitáte f. (lat. vástitas, -átis). Mare întindere, imensitate. Fig. Vastitatea științeĭ.

vastitate s. f., g.-d. art. vastității

vastitate s. f., g.-d. art. vastității

vastitate s. f., g.-d. art. vastității

VASTITATE s. 1. v. nemărginire. 2. v. bogăție.

VASTITATE s. 1. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit. (~ unei suprafețe.) 2. bogăție, întindere. (~ cunoștințelor sale.)