16 definiții pentru validitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VALIDITATE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validité, lat. validitas, -atis.

validitate sf [At: CAT. MAN. I, 66 / V: (îvr) validita / Pl: ~tăți / E: lat validitas, -atis, fr validité, it validitá] 1 (Jur) Calitate a unui act, a unei acțiuni de a întruni condițiile cerute de o lege sau de o autoritate Si: valabilitate (1). 2 Justețe a unui argument, a unei idei, a unei teorii Si: valabilitate (2). 3 Calitate a unui argument, a unei idei, a unei teorii de a fi general acceptate Si: valabilitate (3). 4 Calitate a unui argument, a unei teorii de a fi bine fundamentate Si: valabilitate (4). 5 (Log) Caracterul unei forme logice de a fi corectă. 6 Stare satisfăcătoare de sănătate. 7 Capacitatea de a fi apt pentru o anumită activitate.

validitate s.f. 1 Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. A analizat atent validitatea ipotezelor prezentate. 2 (jur.) Situația unui act, a unui tratat, a unei acțiuni juridice de a întruni toate calitățile cerute de lege; valabilitate. 3 (log.) Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♦ (în log. simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente. • pl. -ăți. /<fr. validité, lat. validĭtas, -atis, it. validità.

VALIDITATE s. f. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. – Din fr. validite, lat. validitas, -atis.

VALIDITATE s. f. Calitatea unui act, a unei acțiuni de a produce efectele sale legale; valabilitate.

VALIDITATE s.f. 1. Situația celui valid. ♦ Calitatea unui act valid. 2. (Log.) Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ♦ (În logica simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin alcătuirea lor în orice interpretare a variabilelor componente. [Cf. fr. validité].

VALIDITATE s. f. 1. calitatea de a fi valid. 2. (log.) proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. ◊ (în log. simbolică) proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin introducerea lor în orice interpretare a variabilelor componente. (< fr. validité, lat. validitas)

validitate f. starea, calitatea celor valide: validitatea unui titlu, validitatea unei alegeri.

*validitáte f. (lat. validitas, -átis. V. valoare. Cp. cu paliditate, paloare). Jur. Calitatea de a fi valid: validitatea unuĭ act, uneĭ alegerĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

validitate s. f., g.-d. art. validității

validitate s. f., g.-d. art. validității

validitate s. f., g.-d. art. validității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VALIDITATE s. v. autenticitate, valabilitate.

validitate s. v. AUTENTICITATE. VALABILITATE.

Intrare: validitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • validitate
  • validitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • validități
  • validității
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

validitatesubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi valid; situația, starea celui valid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. logică Proprietate a unei expresii de a fi adevărată, corectă. DN
    • 2.1. (În logica simbolică) Proprietate a unor expresii logice de a fi adevărate prin alcătuirea lor în orice interpretare a variabilelor componente. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.