14 definiții pentru vecui
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VECUI, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui.
VECUI, vecuiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. – Veac + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
vecui [At: DOSOFTEI, PS. 461/14 / V: (îvp ) văc~ (Pzi și: văcui) / Pzi: ~iesc / E: veac + -ui] 1 vi (Îvp) A trăi (timp îndelungat). 2 vt (Reg; pex) A beneficia vreme îndelungată de anumite bunuri materiale. 3 vi (Pop) A trăi (într-un anumit mod). 4 vi (Pop) A trăi (într-un anumit loc). 5 vi (Pop; de obicei cu determinări introduse prin pp „cu”) A conviețui. 6 vi (Înv) A dăinui (veșnic). 7 vi (Trs; înv; îlav) Cât o ~ pământul Foarte mult timp. 8 vim (Olt) A fi vreme rea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vecui vb. IV. intr. (pop.) 1 A locui, a trăi, a petrece vreme îndelungată undeva sau cu cineva. 2 A dura, a dăinui. • prez.ind. -iesc. /veac + -ui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VECUI, vecuiesc, vb. IV. Intranz. A petrece vreme îndelungată undeva (sau cu cineva); a locui; a trăi. Ți-ai făcut casă de brad... în ea ca să vecuiești. MARIAN, Î. 242. [Națiile] ce vecuiau cu dînșii într-aceeași țară... începură a trata pe romîni ca o nație coprinsă. BĂLCESCU, O. II 210. Du-te unde popa nu toacă, Unde fată nu joacă, Acolo să vecuiești. ȘEZ. XII 183. ♦ Tranz. (Cu complement intern) Veacul mi l-am vecuit, Copiii mi-am căsătorit. BIBICESCU, P. P. 286. – Variantă: văcui (DELAVRANCEA, S. 81) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vecuì v. a trăi un timp îndelungat: națiile ce vecuiau în aceaș țară BALC. [V. veac].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văcui v vz vecui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂCUI vb. IV v. vecui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
văcuĭésc, V. vecuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vecuĭésc și văcuĭésc v. intr. (d. veac). Îmĭ petrec veacu (vacu), trăĭesc: lupu văcuĭește în pădure, și bețivu în cîrcĭumă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vecui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiesc, 3 sg. vecuiește, imperf. 1 vecuiam; conj. prez. 1 sg. să vecuiesc, 3 să vecuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vecui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiesc, imperf. 3 sg. vecuia; conj. prez. 3 să vecuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vecui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vecuiesc, imperf. 3 sg. vecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vecuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
văcui, văcuiesc, vb. intranz. – (arh.) A viețui; „a trăi cât și cum ai de trăit” (Țiplea, 1906). A petrece veacul, a locui pe vecie (Papahagi, 1925). A-și face veacul, a împlini vremea, a sta vreme îndelungată (Antologie, 1980): „Acolo lăcuia / Ș-acolo văcuia” (Papahagi, 1925: 885). – Din vac, veac (Scriban) + suf. -ui (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
văcui, vb. intranz. – (înv.) A viețui; „a trăi cât și cum ai de trăit” (Țiplea 1906). A petrece veacul, a locui pe vecie (Papahagi 1925). A-și face veacul, a împlini vremea, a sta vreme îndelungată (Antologie 1980): „Acolo lăcuia / Ș-acolo văcuia” (Papahagi 1925: 885). – Din vac „veac”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vecui, vecuiescverb
-
- Ți-ai făcut casă de brad... în ea ca să vecuiești. MARIAN, Î. 242. DLRLC
- [Națiile] ce vecuiau cu dînșii într-aceeași țară... începură a trata pe romîni ca o nație coprinsă. BĂLCESCU, O. II 210. DLRLC
- Du-te unde popa nu toacă, Unde fată nu joacă, Acolo să vecuiești. ȘEZ. XII 183. DLRLC
- (Cu complement intern) Veacul mi l-am vecuit, Copiii mi-am căsătorit. BIBICESCU, P. P. 286. DLRLC
-
etimologie:
- Veac + sufix -ui. DEX '98 DEX '09