opțiuni
  • info

11 definiții pentru vârfui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂRFUI, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

VÂRFUI, vârfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vârf unei grămezi. 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. 3. Fig. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. – Vârf + suf. -ui.

vârfui [At: (a. 1804) TES. II, 332 / V: (reg) ~rvui / Pzi: ~esc / E: vârf + -ui] 1 vt (C. i. stoguri, clăi etc.) A face vârf (24) Si: (reg) a vârși1. 2 vt A forma partea de sus. 3 vt (Rar; c. i. indică construcții) A alcătui acoperișul (cu pante repezi). 4 vt (C. i. recipiente sau alte obiecte ori spații folosite la păstrare și la transportare) A umple peste măsură, până la refuz. 5 vt (C. i. recipiente în care se pun substanțe lichide) A face să fie plin ochi. 6 vr A se îngrămădi peste măsură. 7 vt (Reg) A tăia vârful unui copac doborât. 8 vt (D. forme de relief pozitive) A-și profila vârful (1).

A VÂRFUI ~iesc tranz. (grămezi, clăi) A face vârf. /vârf + suf. ~ui

vârfuì v. 1. a pune la vârf: pe culmea vârfuită cu o neagră buturugă AL.; 2. a umplea și îndesa cu vârf: să-l umplu, să-l vârfuesc PANN.

vârvui v vz vârfui

vîrfui vb. IV. 1 tr. (compl. indică stoguri, clăi etc.) A face vîrf. 2 tr. (compl. indică recipiente, vase etc.) A umple pînă sus; a face să fie plin ochi. 3 intr., refl. Fig. (despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vîrful. • prez.ind. -iesc. /vîrf + -ui.

VÎRFUI, vîrfuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face vîrf unei grămezi. Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. ♦ A fi vîrf, a constitui, a reprezenta, a forma vîrful unei grămezi. Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41. 2. A umple pînă sus, a face să fie plin ochi. Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44. Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84. 3. (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și ridica, a-și profila vîrful. În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG.

vîrfuĭésc v. tr. (d. vîrf). Fac să aĭbă vîrf, pun ca să se facă vîrf: a vîrfui o baniță (a o încărca cît se poate), a vîrfui o claĭe de fîn. – Și înv-: un car învîrfuit (Munt. vest. CL. 1910, 4, 434).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vârfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiesc, 3 sg. vârfuiește, imperf. 1 vârfuiam; conj. prez. 1 sg. să vârfuiesc, 3 să vârfuiască corectat(ă)

vârfui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiesc, imperf. 3 sg. vârfuia; conj. prez. 3 să vârfuiască

vârfui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vârfuiesc, imperf. 3 sg. vârfuia; conj. prez. 3 sg. și pl. vârfuiască

Intrare: vârfui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârfui
  • vârfuire
  • vârfuit
  • vârfuitu‑
  • vârfuind
  • vârfuindu‑
 singular plural
  • vârfuiește
  • vârfuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârfuiesc
 (să)
  • vârfuiesc
  • vârfuiam
  • vârfuii
  • vârfuisem
a II-a (tu)
  • vârfuiești
 (să)
  • vârfuiești
  • vârfuiai
  • vârfuiși
  • vârfuiseși
a III-a (el, ea)
  • vârfuiește
 (să)
  • vârfuiască
  • vârfuia
  • vârfui
  • vârfuise
plural I (noi)
  • vârfuim
 (să)
  • vârfuim
  • vârfuiam
  • vârfuirăm
  • vârfuiserăm
  • vârfuisem
a II-a (voi)
  • vârfuiți
 (să)
  • vârfuiți
  • vârfuiați
  • vârfuirăți
  • vârfuiserăți
  • vârfuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vârfuiesc
 (să)
  • vârfuiască
  • vârfuiau
  • vârfuiră
  • vârfuiseră
vârvui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vârfui, vârfuiescverb

  • 1. A face vârf unei grămezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vro cinci clăi de le-am clădit. Patru mi le-am vîrfuit. ALECSANDRI, P. P. 100. DLRLC
    • 1.1. A fi vârf, a constitui, a reprezenta, a forma vârful unei grămezi. DLRLC
      • format_quote Un căpitan... Căzuse, vîrfuind mormanul. COȘBUC, P. II 41. DLRLC
  • 2. A umple până sus un vas, un recipient etc.; a face să fie plin ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu vin feciorii vîrfuiesc ulcioare. MURNU, O. 44. DLRLC
    • format_quote Borcanul să-l umplu, să-l vîrfuiesc. PANN, P. V. III 84. DLRLC
  • 3. figurat (Despre munți, culmi etc.) A-și înălța, a-și profila vârful. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În păretele din stînga «Coiful» își vîrfuiește turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Vârf + sufix -ui. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.