2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZOLIRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli.

VÂNZOLIRE, vânzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. – V. vânzoli.

vânzolire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: vânzoli] 1 Vânzoleală. 2 Răsucire (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 Efort depus pentru depășirea unor dificultăți. 4 Învolburare a apei.

VÂNZOLI, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

VÂNZOLI, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

vânzoli [At: LB / V: (reg) njo~ / Pzi: ~lesc / E: mg vonszolni „a trage, a târî după sine”] 1 vr (D. oameni; pgn; d. ființe) A se agita sau a se deplasa încoace și încolo (cu repeziciune sau timp îndelungat) în scopul de a înlătura un inconvenient, de a rezolva o situație complicată, de a participa la mai multe activități, din cauza unei surescitări nervoase etc. 2 vr A se răsuci (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 vr (Fig) A se strădui (din toate puterile) să învingă anumite dificultăți, neajunsuri. 4 vrr (Înv) A se război. 5 vi (Reg; îe) Cum mai ~lești cu lumea? Cum o mai duci? 6 vt A răvăși provocând agitație sau dezordine Si: a răscoli. 7 vt A perturba o situație stabilă. 8 vt (Reg) A obosi (foarte mult) pe cineva (în luptă) Si: a epuiza.

vînzoli vb. IV. 1 tr., refl. A (se) agita, a (se) frămînta, a (se) zbate (în direcții opuse). Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții (SADOV.). 2 refl. recipr. A se război, a se lupta. Iaca, gospodin, cu cine m-am vînjolit toată noaptea (CR.). • prez.ind. -esc. și vînjoli vb. IV. /<magh. vonszolni „a merge, a tîrî după sine”.

vînzolire s.f. Acțiunea de a (se) vînzoli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. vînzoli.

VÎNZOLI, vînzolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta, a răscoli. Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Fig. Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ Refl. A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. Refl. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Refl. Fig. Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.

VÎNZOLIRE, vînzoliri, s. f. Acțiunea de a (se) vînzoli.

A SE VÂNZOLI mă ~esc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.

vânjolì (vânzolì) v. Mold. 1. a suci, a încovoia tare; 2. a agita, a răsbate: legionarii au vânzolit limanurile mărilor (VLAHUȚĂ); 3. a se lupta: cu cine m’am vânjolit toată noaptea CR. [Lit. a se suci ca un vânjol].

vînzolésc (mă) v. refl. (ung. vonzódni, a se simți atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mult: toată noaptea ne-am vînzolit cu draciĭ. – Și vînj- în nord. V. hîrjonesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânzolire s. f., g.-d. art. vânzolirii; pl. vânzoliri

vânzolire s. f., g.-d. art. vânzolirii; pl. vânzoliri

vânzolire s. f., g.-d. art. vânzolirii; pl. vânzoliri

vânzoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolesc, 3 sg. vânzolește, imperf. 1 vânzoleam; conj. prez. 1 sg. să vânzolesc, 3 să vânzolească

vânzoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolesc, imperf. 3 sg. vânzolea; conj. prez. 3 să vânzolească

vânzoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolesc, imperf. 3 sg. vânzolea; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzolească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNZOLI vb. v. agita, colcăi, foi, forfoti, frământa, furnica, mișui, mișuna, roi, viermui.

vînzoli vb. v. AGITA. GOLCĂI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘUI. MIȘUNA. ROI. VIERMUI.

Intrare: vânzolire
vânzolire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzolire
  • vânzolirea
plural
  • vânzoliri
  • vânzolirile
genitiv-dativ singular
  • vânzoliri
  • vânzolirii
plural
  • vânzoliri
  • vânzolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vânzoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânzoli
  • vânzolire
  • vânzolit
  • vânzolitu‑
  • vânzolind
  • vânzolindu‑
singular plural
  • vânzolește
  • vânzoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolesc
  • vânzoleam
  • vânzolii
  • vânzolisem
a II-a (tu)
  • vânzolești
(să)
  • vânzolești
  • vânzoleai
  • vânzoliși
  • vânzoliseși
a III-a (el, ea)
  • vânzolește
(să)
  • vânzolească
  • vânzolea
  • vânzoli
  • vânzolise
plural I (noi)
  • vânzolim
(să)
  • vânzolim
  • vânzoleam
  • vânzolirăm
  • vânzoliserăm
  • vânzolisem
a II-a (voi)
  • vânzoliți
(să)
  • vânzoliți
  • vânzoleați
  • vânzolirăți
  • vânzoliserăți
  • vânzoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolească
  • vânzoleau
  • vânzoli
  • vânzoliseră
vânjoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânzolire, vânzolirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) vânzoli și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi vânzoli DEX '98 DEX '09

vânzoli, vânzolescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. DLRLC
    • format_quote Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. DLRLC
    • format_quote Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. DLRLC
    • format_quote figurat Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. DLRLC
    • format_quote Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. DLRLC
    • format_quote Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. DLRLC
    • format_quote Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. DLRLC
    • format_quote poetic Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se război, a se lupta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. DLRLC
    • format_quote figurat Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. DLRLC
    • format_quote figurat Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.