opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTURĂTOARE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.

VÂNTURĂTOARE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.

VÂNTURĂTOARE ~ori f. Mașină agricolă care curăță semințele cerealelor de impurități cu ajutorul ventilatoarelor sau prin cernere; trior. /a vântura + suf. ~oare

vânturătoare f. coș mare și lat pentru vânturatul grânelor.

vînturător, oare s.m., s.f. 1 s.m. Persoană care vîntură cereale, semințe etc. Vînturătorii și ciurarii lucrau în hambare (SADOV.). 2 s.m., s.f. Persoană care hoinărește, care rătăcește din loc în loc. Grecii..., vînturători ai limanurilor din vremi străvechi (VLAH.). 3 s.f. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități prin îndepărtarea acestora cu un curent de aer produs de ventilatoare și prin cernerea semințelor rămase prin site. 4 s.f. (metalurg.) Mașină folosită în turnătorie pentru omogenizarea și răcirea amestecurilor. • pl. -ori, -oare. /vîntura + -ător.

VÎNTURĂTOARE, vînturători, s. f. 1. Mașină agricolă care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vînturarea amestecurilor.

VÎNTURĂTOR, -OARE, vînturători, -oare, s. m. și f. (Astăzi numai cu determinări) Aventurier. O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adjectival) Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684.

vînturătór, -oáre adj. Acela care vîntură. Fig. Rar. Aventurier (adică „vînturător de lume, de țară”). S. f., pl. orĭ. Mașină de vînturat grînele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânturătoare1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoarei; pl. vânturătoare

vânturătoare2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătorii; pl. vânturători

vânturătoare1 (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoarei; pl. vânturătoare

vânturătoare2 (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătorii; pl. vânturători

vânturătoare (aventurieră) s. f., g.-d. art. vânturătoarei; pl. vânturătoare

vânturătoare (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătorii; pl. vânturători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNTURĂTOARE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vânturașcă. 2. morișcă.

VÎNTURĂTOARE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) șpiț, (Transilv. și Maram.) vînturașcă. 2. morișcă.

Intrare: vânturătoare (mașină)
vânturătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoarea
plural
  • vânturători
  • vânturătorile
genitiv-dativ singular
  • vânturători
  • vânturătorii
plural
  • vânturători
  • vânturătorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vânturătoare (persoană)
vânturătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoarea
plural
  • vânturătoare
  • vânturătoarele
genitiv-dativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoarei
plural
  • vânturătoare
  • vânturătoarelor
vocativ singular
  • vânturătoare
  • vânturătoareo
plural
  • vânturătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânturătoare, vânturătorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: trior
  • 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Vântura + sufix -ătoare. DEX '09 DEX '98 NODEX

vânturătoare, vânturătoaresubstantiv feminin
vânturător, vânturătorisubstantiv masculin

  • 1. Astăzi numai cu determinări: aventurier. DLRLC
    sinonime: aventurier
    • format_quote O bandă de vînturători de mare, greci și maltezi, era de fapt stăpînă pe gura Dunării. BART, E. 320. DLRLC
    • format_quote Spuneau că e o vînturătoare ce cutreieră lumea pentru plăcerile ei. NEGRUZZI, S. I 44. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Și-ar fi pierdut timpul ca un cavaler vînturător. GHICA, A. 684. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.