2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNĂTOREȘTE adv. în felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește.

vânătorește av [At: I. GOLESCU, C. / E: vânător + -ește] 1 În felul vânătorilor (1). 2 După obiceiul vânătorilor (1).

VÂNĂTOREȘTE adv. În felul vânătorilor, ca vânătorii. – Vânător + suf. -ește.

VÂNĂTOREȘTE adv. În felul vânătorilor; cum obișnuiesc vânătorii; ca vânătorii. / vânător + suf. ~ește

vînătorește adv. În felul vînătorilor, ca vînătorii. În înfățișare i se arătă semeția și-i sclipeau în aburul lunii ochii, pîndind vînătorește și pieziș (SADOV.). • /vînător + -ește.

VÎNĂTOREȘTE adv. În felul vînătorilor, ca vînătorii.

VÎNĂTORI, vînătoresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vîna. – Din vînător.

vînătoréște adv. Ca vînătoriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânătorește adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNĂTORI vb. v. prinde, vâna.

Intrare: vânătorește
vânătorește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • vânătorește
Intrare: vânători
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânători
  • vânătorire
  • vânătorit
  • vânătoritu‑
  • vânătorind
  • vânătorindu‑
singular plural
  • vânătorește
  • vânătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătoresc
  • vânătoream
  • vânătorii
  • vânătorisem
a II-a (tu)
  • vânătorești
(să)
  • vânătorești
  • vânătoreai
  • vânătoriși
  • vânătoriseși
a III-a (el, ea)
  • vânătorește
(să)
  • vânătorească
  • vânătorea
  • vânători
  • vânătorise
plural I (noi)
  • vânătorim
(să)
  • vânătorim
  • vânătoream
  • vânătorirăm
  • vânătoriserăm
  • vânătorisem
a II-a (voi)
  • vânătoriți
(să)
  • vânătoriți
  • vânătoreați
  • vânătorirăți
  • vânătoriserăți
  • vânătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • vânătoresc
(să)
  • vânătorească
  • vânătoreau
  • vânători
  • vânătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânătoreșteadverb

  • 1. În felul vânătorilor, ca vânătorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Vânător + sufix -ește. DEX '09 DEX '98 NODEX

vânători, vânătorescverb

etimologie:
  • vânător DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.