2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.
urlui1 [At: KLEIN, D. 446 / V: h~, hurui, urui / Pzi: ~esc / E: mg örölni] 1 vt (D. boabele unor cereale) A măcina în granule mari. 2 vt (D. semințe ale unor plante oleaginoase) A zdrobi pentru a obține ulei. 3 vi (Trs; fig; îf hurui) A munci. 4 vi (Reg; d. intestine) A chiorăi (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLUI, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. [Var.: urui vb. IV] – Din magh. örölni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URLUI2, urluiesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre clădiri, terenuri) A se prăbuși, a se surpa; a urla2. S-a urluit podul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URLUI1, urluiesc, vb. IV. Tranz. A măcina porumbul, orzul, ovăzul etc. zdrobindu-le pentru a face urluială. – Variantă: urui vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A URLUI ~iesc tranz. (cereale) A măcina pentru urluială; a preface în urluială. /<ung. örölni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urluì v. a măcina gros. [Ung. ÖRLÖNI, a măcina].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
hurlui2 v vz urlui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urui3 v vz urlui1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUI2 vb. IV v. urlui1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hurluĭésc, V. urluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urluĭésc v. tr. (ung. örleni, a măcina). Macin gros, prefac în sfărmăturĭ: a urlui orzu. – Și uruĭesc. Și hurl-?
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
uruĭésc, V. urluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urlui v. urui
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 să urluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, imperf. 3 sg. urluia; conj. prez. 3 sg. și pl. urluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urluiesc, conj. urluiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!urui/urlui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uruiesc/urluiesc, 3 sg. uruiește/urluiește, imperf. 1 uruiam/urluiam; conj. prez. 1 sg. să uruiesc/să urluiesc, 3 să uruiască/să urluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urlui (-uesc, -it), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
urlui, urluiescverb
-
- S-a urluit podul. DLRLC
-
urlui, urluiescverb
- 1. A măcina mare unele boabe de cereale pentru a face urluială. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
- örölni DEX '09 DEX '98 NODEX