UNCIAL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial.

uncial, ~ă [At: GHEȚIE, R. M. / P: ~ci-al / V: (înv) unziale sfp / Pl: ~i, ~e / E: lat uncialis, fr oncial] 1 a (Mpl; îs) Litere (sau caractere) ~e Literă majusculă derivată din litera romană capitală, de care diferă prin rotunjirea formelor și modificarea proporțiilor, întrebuințată în inscripții și manuscrise. 2-3 sf, a (Îs) Scriere ~ă (Scriere) cu litere unciale.

UNCIAL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial.

UNCIAL, -Ă, unciale, adj. n. și f. (În expr.) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor majuscule. – Lat. lit. uncialis (fr. oncial).

UNCIAL, -Ă adj. (Despre scrieri) Cu unciale. [Pron. -ci-al. / < lat. uncialis, fr. oncial].

UNCIAL, -Ă I. adj. (despre scrieri) cu unciale. II. s. f. literă majusculă în inscripții, la titlurile cărților etc., din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. (< lat. uncialis, fr. oncial)

UNCIAL ~ă (~i, ~e): Scriere ~ă scriere cu litere majuscule rotunjite, derivate din literele capitale romane; variantă a scrisului caligrafic obișnuit. [Sil. -ci-al] /<lat. uncialis, fr. oncial

uncial a. se zice de literele majuscule întrebuințate în vechime pentru inscripțiuni.

*unciál, -ă adj. (lat. uncialis, d. uncia, uncie). Litere unciale, litere majuscule medievale.

unziale sfp vz uncial

UNCIALĂ, unciale, s. f. (Mai ales la pl.) Litere majuscule care derivă din literele romane capitale (deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor) și care au fost folosite în inscripții și manuscrise (din secolul al III-lea pînă în al VI-lea).

UNCIALĂ s.f. (Poligr.) Literă majusculă întrebuințată în inscripții, la titlurile cărților etc., derivată din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. [Pron. -ci-a-, pl. -le. / cf. lat. uncialis, fr. oncial, it. unciale].

uncial adj. m. (+ s. n.: caracter ~); f. uncială (scriere ~), pl. unciale

!uncial adj. m.; f. uncială, pl. unciale

uncial adj. n. (sil. -ci-al); f. sg. uncială; pl. f. și n. unciale

uncial.

uncială s. f., g.-d. art. uncialei; pl. unciale

uncială s. f., g.-d. art. uncialei; pl. unciale