umezire sf [At: V. ROM. februarie 1955, 225 / Pl: ~ri / E: umezi¹] 1 Îmbibare cu un lichid. 2 Înduioșare.

UMEZIRE, umeziri, s. f. Acțiunea de a (se) umezi și rezultatul ei.

UMEZI, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

umezi¹ [At: BIBLIA (1688), 373¹/52 / Pzi: ~zesc / E: umed] 1 vr A deveni umed Si: (reg) a umeda (1). 2 vt A face să devină umed (1) Si: (reg) a umeda (2). 3-5 vtir A (se) uda puțin Si: a reveni, (reg) a (se) umeda (3-5). 6 vr (Reg; d. pereți) A deveni igrasios Si: (reg) a se umeda (6). 7 vr (D. ochi) A se umple de lacrimi Si: a lăcrima, (reg) a se umeda (7). 8-9 vri (Pex; d. ochi) A străluci (din cauza lacrimilor) Si: (reg) a umeda (8-9). 10 vt A umple de melancolie Si: a înduioșa, (reg) a umeda (10). 11 viim (Reg; îf umeda) A ploua ușor Si: a pica¹, a picura, (reg) a umeda (11).

UMEZI² = OMIZI.

UMEZI¹ (-ezesc) vb. tr. și refl. A (se) face umed, a (se) uda puțin: (apa) abia ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei (DLVR.); pleoapele icoanei reci se umeziră (EMIN.); ochii se umezeau de lacrimi privindu-i (VLAH.).

UMEZI, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

UMEZI, umezesc, vb. IV. Refl. 1. A se uda puțin, a deveni umed; a-și mări umiditatea. Fruntea i se umezi de sudoare. DUMITRIU, N. 25. ◊ Tranz. Își umezi buzele și rîse fermecător. DUMITRIU, N. 116. (Apa) ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei. DELAVRANCEA, la CADE. 2. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceață. SADOVEANU, N. P. 368. Ochii lui... se umezesc încetul cu încetul. SAHIA, N. 98. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze, mi se umezise ochii și glasul mi se înnodă în gît. HOGAȘ, M. N. 19. ◊ Tranz. (Subiectul devine obiect) Lacrimi de mulțumire umezesc ochii fericiților părinți. VLAHUȚĂ, O. A. 436.

A UMEZI ~esc tranz. A face să se umezească; a jilăvi. /Din umed

A SE UMEZI mă ~esc intranz. 1) A se îmbiba (ușor) cu apă; a deveni umed; a se jilăvi. 2) (despre ochi) A se umple de lacrimi. /Din umed

umezì v. a (se) face umed.

umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s’aŭ umezit de ploaĭe.

umezire s. f., g.-d. art. umezirii; pl. umeziri

umezire s. f., g.-d. art. umezirii; pl. umeziri

umezire s. f., g.-d. art. umezirii; pl. umeziri

umezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezesc, 3 sg. umezește, imperf. 1 umezeam; conj. prez. 1 sg. să umezesc, 3 să umezească

umezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezesc, imperf. 3 sg. umezea; conj. prez. 3 să umezească

umezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezesc, imperf. 3 sg. umezea; conj. prez. 3 sg. și pl. umezească

UMEZIRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. v. înlăcrimare.

UMEZIRE s. 1. stropire, stropit, udare, udat, umezit. (~ rufelor pentru călcat.) 2. înlăcrimare. (~ ochilor.)

UMEZI vb. 1. v. înmuia. 2. v. jilăvi. 3. v. înlăcrima. 4. v. uda.

UMEZI vb. 1. a înmuia, a muia, a uda, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.) 2. a (se) jilăvi, (pop.) a (se) reveni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a (se) înlăcrima, a (se) uda. (Ochii i s-au ~.) 4. a uda, (înv. și pop.) a roura. (Lacrimile îi ~ fața.)

A (se) umezi ≠ a (se) usca