17 definiții pentru ultimatum
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. ♦ (Jur.) Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. [Var.: (înv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
ultimatum sn [At: AR (1829), 66/46 / V: (înv) ultimat / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr ultimatum, ger Ultimatum, lat ultimatus] (Șfg) Înștiințare făcută de un stat altui stat, prin notă diplomatică, în care i se atrage atenția că, în cazul în care ar săvârși (sau s-ar abține de la a săvârși) anumite acte, se vor lua măsuri de constrângere sau se va porni război împotriva lui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimat s. n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ULTIMATUM, ultimatumuri, s. n. Comunicare cuprinzînd condițiile irevocabile și hotărîtoare pe care o putere, un stat, un împuternicit etc. le pune altui stat, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor reciproce. Politica forței, violenței, ultimatumurilor, politica dusă de imperialismul cotropitor se lovește de hotărîrea fermă a Țării Sovietice de a lupta prin toate mijloacele împotriva dezlănțuirii unui nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. ◊ (Adjectival) Mecanicii își însușesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organizațiile roșii. PAS, Z. IV 220. ◊ Fig. «Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu»... Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. IBRĂILEANU, A. 33. – Variantă: ultimat (ODOBESCU, S. III 536) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ULTIMATUM s.n. Cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ♦ Hotărîre irevocabilă, ultim cuvînt. [Var. ultimat s.n. / < fr. ultimatum, cf. lat. ultimus – ultimul].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ULTIMATUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuții și obiecții, de a îndeplini o condiție pusă sub amenințarea folosirii forței sau altor represiuni. ◊ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ULTIMATUM ~uri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiție definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigență imperativă. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ultimatum n. 1. ultimele condițiuni puse la un tractat; 2. rezoluțiune definitivă și irevocabilă, cuvântul cel din urmă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULTIMAT s. n. v. ultimatum.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULTIMAT s. n. v. ultimatum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ULTIMAT s. n. v. ultimatum.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ultimat sn vz ultimatum
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ULTIMAT s.n. v. ultimatum.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ultimát n., pl. e și urĭ (lat. modern ultimatum, dedus din ultimare, a ajunge la sfîrșit [timpul]). Ultimu cuvînt pe care un stat îl adresează altuĭa și după care, dacă nu e ascultat, urmează ruperea relațiunilor diplomatice saŭ războĭu: a adresa un ultimat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ultimatum s. n., pl. ultimatumuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
ultimatum s. n., pl. ultimatumuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ultimatum s. n., pl. ultimatumuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ultimatum
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ultimatum.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ultimatum, ultimatumurisubstantiv neutru
- 1. Hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. DEX '09 DN
- 1.1. Comunicare cuprinzând condițiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia, în vederea rezolvării unei situații litigioase de care depind relațiile lor. DEX '09 DLRLC DN
- Politica forței, violenței, ultimatumurilor, politica dusă de imperialismul cotropitor se lovește de hotârîrea fermă a Țării Sovietice de a lupta prin toate mijloacele împotriva dezlănțuirii unui nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 10. DLRLC
- Mecanicii își însușesc memoriul-ultimatum prezentat guvernului de organizațiile roșii. PAS, Z. IV 220. DLRLC
- «Dacă nu-mi scrii, nu-ți pot scrie nici eu»... Nu i-am putut răspunde nici la acest ultimatum. IBRĂILEANU, A. 33. DLRLC
-
-
etimologie:
- ultimatum DEX '09 DEX '98 DN
- Ultimatum DEX '09 DEX '98 MDN '00