udată av vz odată²

ODATĂ adv., adj. invar. 1. Adv. într-un timp nedeterminat, cândva: a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere; brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. (Pop.) Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

odată² av [At: PRAV. 231 / V: (reg) h~ / E: o³ + dată] 1 Într-un timp nedeterminat Si: cândva. 2 (În legătură cu verbe la trecut) Odinioară. 3 (În legătură cu verbe la viitor) La un moment dat Si: cândva, (îrg) oarecând. 4 (Îlav) ~ și ~ De foarte multă vreme Si: cândva. 5 (Îal) Într-o bună zi Si: cândva. 6 În sfârșit. 7 (Pop) Fără întârziere Si: imediat, îndată, numaidecât. 8 (Pop) Brusc. 9 (Reg) Până una-alta Si: deocamdată.

udat², ~ă a [At: LEX. MARS. 188 / Pl: ~ați, ~e / E: uda] 1 Ud (1). 2 Stropit cu apă Si: ud (1).

ODATĂ adv., adj. invar. 1. Adv. Într-un timp nedeterminat, cândva; a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere, brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

ODATĂ adv. 1. Într-un timp nedeterminat, cîndva; (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; (în legătură cu verbe la viitor) de-acum înainte, în viitor. Din casa voastră, unde-n umbră Plîng doinele și rîde hora, Va străluci odată vremii Norocul nost’ al tuturora. GOGA, P. 11. Mult bogat ai fost odată, Mult rămas-ai tu sărac. EMINESCU, O. I 83. Tot vei fi odată, zău, Tu a mea și eu al tău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. ◊ Expr. Odată și odată = într-o bună zi, cîndva, mai devreme sau mai tîrziu. Poate odată și-odată am să plec pe un timp mai lung, poate pentru totdeauna. DAVIDOGLU, M. 27. 2. Îndată, imediat, fără întîrziere, brusc. Odată-l văd că se scoală în picioare, pune pușca la ochi și trage. DUMITRIU, B. F. 26. Vede un boț de mămăligă. Atunci bucuria dracului: odat-o și hălește și nu zice nemica. CREANGĂ, P. 145. 3. În sfîrșit, în cele din urmă. Ia mai sfîrșește odată cu lupul cela; altă ceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123. 4. (Cu valoare adjectivală) în toată puterea cuvîntului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun. Am și eu numai o fată, Și n-o dau să fie dată; Cu i-o dau voiesc să-mi fie Om odată. COȘBUC, P.I 103. Noi sîntem odată băieți și ce-am vorbit... vorbit rămîne. CREANGĂ, P. 20.

UDAT², -Ă, udați, -te, adj. Muiat în apă, stropit cu apă; ud. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș... flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28.

ODATĂ¹ adv. 1) Într-o perioadă oarecare de timp; înainte vreme; mai demult; cândva; odinioară. *~ și ~ cândva; într-o bună zi; mai devreme sau mai târziu. 2) În același timp; concomitent; simultan. 3) În cele din urmă; în sfârșit. 4) Fără întârziere; imediat; pe neașteptate. /o + dată

odată adv. într’un timp: a fost odată; deodată, pe neașteptate; câte odată, uneori. [Lit. una dată (= oară)].

udat a. muiat, stropit. ║ n. acțiunea de a uda: udatul florilor.

odátă adv. (o și dată). Odinioară, cîndva, oare-cînd (lat. olim): a fost odată un împărat (odată e lat. sémel). În acelașĭ timp (cp. cu lat. simul, de unde fr. ensemble împreună): aŭ venit odată. În fine (exclamativ): haĭ, pleacă odată! De-odată, subit: odată s’a repezit și l-a prins! Cîte odată, une-orĭ, din cînd în cînd: maĭ scrie-mĭ cîte odată. Vre-odată, cînd-va, în vre-un timp: aĭ fost, te veĭ duce vre-odată la Roma? Nicĭ-odată, în nicĭ un timp: nicĭ odată n’am căzut. De odată, saŭ deodată (eo dift.), odată, súbit, pe neașteptate. Odată și odată, maĭ curînd orĭ maĭ tîrziŭ, odată în orĭ-ce caz în viitor: odată și odată, tot va birui. Odată ce, fiind admis că, fiind recunoscut că, fiind lucru real că: odată ce ne-am adunat aicĭ, trebuĭe să lucrăm; nu putem dormi odată ce țara ne cheamă!

!nici odată (nici odinioară) adv. + adv. (Nu l-am crezut ~, nu-l cred nici astăzi.)

odată (cândva; imediat; în sfârșit) adv. (A fost ~. O să-ți spun eu ~. Taci ~. ~ terminată treaba)

udat s. n.

o dată¹ art. + s. f. (o dată memorabilă)

o dată² (o singură dată) num. (o dată pentru totdeauna, o dată în viață, te mai rog o dată, o dată la două luni)

!odată (cândva, imediat, în sfârșit) adv. (a fost odată, o să-ți spun eu odată, taci odată, odată terminată treaba)

o dată num.

odată (odinioară) adv.

odată (a fost odată)

odată.

ODATĂ adv. 1. v. cândva. 2. v. odinioară. 3. cândva, vreodată, (pop.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~.) 5. v. deodată.

ODATĂ adv. 1. cîndva, demult, odinioară, vreodată, (înv. și reg.) oarecînd, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.) 2. altădată, altcîndva, cîndva, odinioară, (înv. și reg.) oarecînd. (~ nu exista acest obicei.) 3. cîndva, vreodată, (pop.) oarecînd, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~.) 5. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...)

Udat ≠ uscat

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTAMUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.