2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba.
TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare. – V. turba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turbare sf [At: VARLAAM-IOASAF 6r/23 / Pl: ~bări / E: turbo] 1 (Îvr) Pierdere a rațiunii. 2 Boală infectocontagioasă, specifică unor animale și ocazională la om, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte Si: rabie, (pop) turbă1 (1), (îrg) turbăciune, (reg) nebuneală, turbătură (2). 3 (Pop; fig; îs) ~ de cap Zăpăceală. 4 (Reg; fig) Fior1 (2). 5 (Fig) Mânie nestăpânită Si: furie, violență, (pop) turbă1 (2), (înv) turbăciune (1), turbătură (1). 6 (Fig) Intensitate. 7 Boală la albine, manifestată printr-o mare agitație care le provoacă moartea. 8 (Bot; reg; șîc ~-cornută) Ciumăfaie (1) (Datura stramonium). 9 (Bot; reg) Dafin (1) (Laurus nobilis). 10 (Bot; reg; șîc ~a-câinelui) Zârnă (Solanum nigrum).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBARE, turbări, s. f. 1. Boală gravă produsă de un virus la unele animale (mai ales la cîini) care se poate transmite prin mușcături sau zgîrieturi și omului și care se manifestă prin accese nervoase urmate de paralizie și apoi de moarte; turbă. Boli ca paralizia infantilă, turbarea... sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81. Turbarea produce leziuni vasculare și celulare ale substanței cenușii. BABEȘ, O. A. I 612. 2. Mînie, furie; înverșunare. Se poate, răspunse Bîrnovă, dar asta trece. – Nu trece! nu trece! gemu c-un fel de turbare Tudor. SADOVEANU, O. VII 64. Se răpezi la dînsul cu turbare și se încinse o luptă. ISPIRESCU, L. 28. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. ◊ Fig. Oltul se rostogolea... și se frîngea de mal, plin de turbare. GALACTION, O. I 74. Se scorni un vînt furios... și începu să sufle cu așa turbare și putere, încît încovoia pînă la pămînt crăcile copaciului. POPESCU, B. II 48. ◊ Expr. (Rar) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBARE ~ări f. 1) Boală cauzată de o infecție virotică la animale, transmisibilă și omului, care se manifestă prin afecțiuni ale sistemului nervos central (paralizie, convulsii); rabie. 2) fig. Mânie nestăpânită; furie. ◊ ~ de cap zăpăceală; confuzie. [G.-D. turbării] /v. a turba
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbare f. 1. boală caracterizată prin accese de delir, însoțită de groază pentru lichide și de o pornire violentă de a mușca: turbarea, comunicată prin mușcătura unui câine turbat, se vindecă astăzi prin metoda inoculațiunilor antirabice a lui Pasteur; 2. boală de vite; 3. fig. transport violent de mânie; 4. pasiune excesivă: turbarea jocului; 5. Bot. Tr. laur. [V. turbà].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turbáre f. Acțiunea de a turba saŭ starea celuĭ turbat. Buruĭană care turbură mintea, (fără să aĭbă efectele turbăriĭ microbiene), numită maĭ des laur (V. datură). Fig. Mare furie: nu știaĭ tu, măĭ Tătare, ce-ĭ Românu în turbare? (Al.). – Turbarea e o boală virulentă (microbiană) care se dezvoltă spontaneŭ la cîne, pisică și alte animale și se transmite omuluĭ pin mușcătură saŭ simplă lingere. Tratată de la început pin metoda luĭ Pasteur (inoculațiunĭ antirabice, care durează 15-20 de zile), se stinge. După ce microbu a pătruns în sînge boala izbucnește cu groaznice semne: melancolie, neliniște, fuga de lume, respirațiune grea, spazmurĭ, aĭurare, greutate la înghițire și o mare frică de apă (idrofobie), după care urmează moartea. Numaĭ cît aude țîrîind apa din garafă în pahar, bolnavu se înfioară și nu poate bea, deși setea îl arde. Pînă azĭ, cu toate silințele luĭ Pasteur, Chamberland, Roux și Babeș, microbu turbăriĭ n’a putut fi izolat și decĭ după izbucnire, boala e incurabilă. În 1913 ziarele anunțaŭ izolarea microbuluĭ de un japonez. Pînă la aplicațiunea practică a medicamentuluĭ, e necesar ca îndată după ce te-a mușcat orĭ lins un animal suspect, să alergĭ la medic. De la mușcătură pînă la declararea boaleĭ pot trece 20-60 de zile, ĭar de la declarare pînă la moarte 5-6 zile.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turba [At: CORESI, EV. 270 / Pzi: ~bez, (pop) ~rb / E: ml turbare] 1 vr (Înv) A-și pierde firea Si: a se zăpăci. 2 vr (Reg; d. oi; îe) A se ~ Ia cap A căpia (2). 3 vr (Îvr; d. ochi sau vedere) A se tulbura (7). 4 vr (Îvr; d. oameni) A se răzvrăti. 5 vi A se îmbolnăvi de turbare (2). 6-7 vti (Fig) A face pe cineva să-și iasă sau a-și ieși din minți (de ciudă, de furie, de durere, de ură etc.) Si: a (se) înfuria, a (se) mânia. 8 vi (Pfm; îe) A ~ după ceva (sau cineva) sau a ~ să... A-i plăcea ceva (sau cineva) foarte mult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. 2. A se mînia peste măsură; a se înfuria. Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ Tranz. fact. Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. ◊ Refl. Fig. Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. ♦ A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie, a înnebuni. Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. – Prez. ind. și: turb (EMINESCU, N. 20, ȘEZ. I 126).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TURBA ~ez intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-și supărarea. /<lat. turbare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbà v. 1. a fi atins de turbare; 2. fig. a simți o ciudă mare; 3. fam. a se înfuria peste măsură. [Lat. TURBARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turb și turbéz, a -á v. tr. (lat. tŭrbare, a turbura [lucrurile, apa, mintea] și intr. „a fi agitat”, d. turba, mulțime de oamenĭ: vgr. týrbe, zgomot, tumult tyrbázo și styrbázo, turbur. V. sturlubatic). Mă îmbolnăvesc de turbare: cînele a turbat. Fig. Mă înfuriĭ grozav: îmĭ vine să turbez cînd văd asemenea lucrurĭ. V. tr. Amețesc: hîrtiile astea m’aŭ turbat!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turbéz, V. turb.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turbare s. f., g.-d. art. turbării; pl. turbări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. turbez, 3 turbează; conj. prez. 1 sg. să turbez, 3 să turbeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turba (a ~) vb., ind. prez. 3 turbează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turba vb. ind. prez. 1 sg. turbez, 3 sg. și pl. turbează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURBARE s. v. ciumăfaie, furie, înverșunare, laur, mânie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBARE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURBARE s. (MED.) rabie, (pop.) turbă, (înv.) turbăciune. (Bolnav de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turbare s. v. CIUMĂFAIE. FURIE. ÎNVERȘUNARE. LAUR. MÎNIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBA vb. v. înfuria, mânia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turba vb. v. ÎNFURIA. MÎNIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
turba (turbez, turbat), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CYNOGLOSSUM L., TURBAREA CÎINELUI, CINOGLOSUM, fam. Boraginaceae. Gen originar din Asia, America de N, Europa, cca 85 specii, erbacee, vivace, se cultivă și ca anuale sau bienale. înflorește vara. Flori mici, violete-strălucitoare, roșii sau albe. Frunze verzi-albicioase, acoperite cu un puf fin, cele superioare lanceolate, sesile și puțin amplexicaule, cele inferioare eliptice, pe o tulpină dreaptă, ramificată, păroasă (peri cenușii). Rădăcină cărnoasă, fusiformă. Fruct format din nucule ovate.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
turbare, turbărisubstantiv feminin
- 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; turbă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rabie turbă turbăciune
- Boli ca paralizia infantilă, turbarea... sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81. DLRLC
- Turbarea produce leziuni vasculare și celulare ale substanței cenușii. BABEȘ, O. A. I 612. DLRLC
-
- 2. Mânie, furie nestăpânită. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furie mânie turbăciune înverșunare
- Se poate, răspunse Bîrnovă, dar asta trece. – Nu trece! nu trece! gemu c-un fel de turbare Tudor. SADOVEANU, O. VII 64. DLRLC
- Se răpezi la dînsul cu turbare și se încinse o luptă. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
- Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
-
- Turbare de cap și frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli, nu s-a mai dat a vedea. CREANGĂ, A. 84. DLRLC
-
- 2.2. Intensitate, violență. DEX '09 DEX '98sinonime: intensitate violență
- Vântul bate cu turbare. DEX '09 DEX '98
- Oltul se rostogolea... și se frîngea de mal, plin de turbare. GALACTION, O. I 74. DLRLC
- Se scorni un vînt furios... și începu să sufle cu așa turbare și putere, încît încovoia pînă la pămînt crăcile copaciului. POPESCU, B. II 48. DLRLC
-
-
etimologie:
- turba DEX '98 DEX '09
turba, turbezverb
- 1. A se îmbolnăvi de turbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. DLRLC
- Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. DLRLC
-
-
- Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. DLRLC
- Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. DLRLC
- Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
- Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
- Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. DLRLC
- Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
- 2.1. A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie. DLRLCsinonime: înnebuni
- Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
- Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
- Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. DLRLC
-
-
etimologie:
- turbare DEX '09 DEX '98