2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULEI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. sb. tulaj, ucr. tulij.

TULEU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.

TULEU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n.) tuleie] – Cf. știulete.

tulei sn [At: CANTEMIR, IST. 193 / V: (reg) tiu~ / Pl: ~e / E: ns cf srb tulaj, ucr тулій] 1 Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre Si: (reg) tulean (1). 2 Puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 3 (Fam) Fir de păr abia crescut în mustața sau în barba tinerilor. 4 (Fam; pex) Fir de păr mai gros decât celelalte. 5 (Fam) Fire rare de păr care se observă uneori pe fața femeilor.

tuleu [At: ECONOMIA, 42/3 / V: (reg) ~lău, ~Ihei, tiul~ smn / Pl: ~ei sm, ~eie, (reg) ~ea sn / E: ns cf știulete] 1 smn (Pop) Tulpina unor plante (mai ales a porumbului) Si: cocean, (reg) covrag, hacean, hluj, strujan, tufleu (1), tujlean (1), tulean (1). 2 smn (Pop) Partea rămasă (în pământ) din tulpina unor plante, în special a porumbului, după recoltare Si: cotor, (reg) hluj, tujlean (2), tulean (2), tulihan, tulug (2). 3 smn (Pop) Partea lemnoasă a tulpinei porumbului fără frunze și știuleți Si: (reg) tujlean (3), tulean (3), tulihău (1). 4 smn (Ban; lpl) Tulean (6). 5 smn (Reg; csc) Puzderie de cânepă. 6 smn (Reg) Trunchi2 (1) de arbore. 7 smn (Reg) Rădăcină de hrean. 8 smn (Reg) Fructul matur al porumbului Si: știulete, (reg) tulean (4), tulihoi. 9 snm (Trs) Rodul tânăr al porumbului (înainte de a se forma mătasea și boabele). 10 smn (Reg) Partea lemnoasă a fructului de porumb pe care sunt așezate boabele Si: cocean, știulete, (reg) ciocan, ciocălău, tulean (5), tulug (4). 11 smn (Reg) Con2 (9) de brad. 12 smn (Reg) Floare de papură. 13 smn (Șîc ~-gras) Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, ovoid-alungit, de culoare vânătă-închis. 14 smn (Olt; Mun; șîc prună-de-~) Varietate de prune mari, rotunde și turtite la capete. 15 sn (Reg; pan) Dârjala îmblăciului. 16 sn (Reg; pan) Partea de fier a sfredelului dintre mănunchi și floare. 17 sn (Reg; pan) Partea mai lungă a scoabei. 18 sn (Reg; pan) Partea de deasupra a jugului. 19 sn (Reg) Fluierul piciorului. 20 sn (Trs; Ban; pan; îs) ~l cozii Partea de la rădăcina cozii la animale Si: (pop) noadă.

TULEI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij.

TULEI, tuleie, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Cotor al penelor încă nedezvoltate, care acoperă corpul puilor de pasăre. Găsi... zece puișori de găină, piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. Astfel, prin ghizdeie, Un pui cu tuleie, Muma îl numește, Noaptea-l încălzește Pînă va zbura. BOLLIAC, O. 78. 2. Fir de păr abia crescut în mustața sau în barba tinerilor. Și cum zice vorba asta, hop și Prîslea, de douăzeci și doi de ani, de-abia cu cîteva tuleie în bărbie. CARAGIALE, P. 114. Cînd abia începuse tuleiele bărbiei să-i umbrească pielița copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume. ODOBESCU, S. III 177.

TULEU, tulei, s. m., și tuleie, s. n. Tulpina anumitor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină după tăierea recoltei. Mai am de tăiat niște tulei de cucuruz și de floarea-soarelui. V. ROM. februarie 1952, 103. Coceanul... se mai numește și strujean, strujan... turjan... tuleu. PAMFILE, A. R. 87. ◊ (Glumeț) Smulge un copaci așa cum este și-l du repede acasă...Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? îi răspunse Titirezul. SBIERA, P. 181. – Variantă: tiuleu (I. CR. III 157) s. n.

TULEU ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijește pe fața tinerilor. /<sl. tulu

tuleiu n. Mold. 1. paiu gros; 2. cotorul penei (la păsări); 3. fig. păr ce răsare: tuleie de barbă. [Și tiuleiu: pol. TULEĬA].

tuléĭ și tĭuléĭ n., pl. eĭe (ung. toll, tuleĭ; cp. cu mbg. tulŭ, a. î., care poate fi luat de la Romînĭ, ca și pol. tuleja, vîrf de suliță. V. și ștulete). Est. Pană din cele dintîĭ care le cresc păsărilor după puf. Iron. Prim fir de mustață orĭ de barbă: nicĭ nu ĭ-aŭ crescut tuleĭele, și combate guvernu la gazetă! – În Trans. tuleŭ, pl. eĭe, strujan, cocean. V. tujlean și tulug.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

!tuleu2 (tulpina porumbului) s. n., art. tuleul; pl. tuleie

!tuleu1 (soi de prun) s. m., pl. tulei

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

tuleu (tulpina porumbului, soi de prune) s. m. / s. n., art. tuleul; pl. tulei/tuleie

tulei (cotor al penelor, fir de păr) s. n., pl. tuleie

tuleu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuleul; pl. n. tuleie/m. tulei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TULEU s. (BOT.) cotor, tulpină, (reg.) beldie. (~ la plantele erbacee mari.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tulei (-ie), s. n.1. Puf, perișor. – 2. Pufuleț de fructe sau de plante. – 3. Cocean, ciocălău, pănușă de porumb. – Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu, tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, II, 426; Tiktin, Candrea), cf. torbă și sb. tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales dacă se ține cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloană” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie să fie abandonată, ca și der. din lat. tubŭla (Pușcariu, Dacor., V, 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean), s. n. (cocean, ciocălău; puf, perișor); tulău, s. m. (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarță de tei sau de salcie, măsoară 2 m. în lungime), probabil din același sl. tulŭ „tub” (după Miklosich, Slaw. Elem., 50 și Cihac, II, 427; din sb., cr. tuliti „a scheuna, a urla”; după Conev, 104, din bg. tulnik); tulnica, vb. (Trans., a suna din tulnic); tulug, s. m. (tuleu de porumb, cocean), în Trans.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: tulei
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulei
  • tuleiul
  • tuleiu‑
plural
  • tuleie
  • tuleiele
genitiv-dativ singular
  • tulei
  • tuleiului
plural
  • tuleie
  • tuleielor
vocativ singular
plural
tiulei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tuleu
tuleu1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuleu
  • tuleul
  • tuleu‑
plural
  • tulei
  • tuleii
genitiv-dativ singular
  • tuleu
  • tuleului
plural
  • tulei
  • tuleilor
vocativ singular
plural
tuleu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuleu
  • tuleul
  • tuleu‑
plural
  • tuleie
  • tuleiele
genitiv-dativ singular
  • tuleu
  • tuleului
plural
  • tuleie
  • tuleielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiuleu
  • tiuleul
plural
  • tiuleie
  • tiuleiele
genitiv-dativ singular
  • tiuleu
  • tiuleului
plural
  • tiuleie
  • tiuleielor
vocativ singular
plural
tulău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tulhei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tulei, tuleiesubstantiv neutru

  • 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsi... zece puișori de găină, piuind somnoroși sub tuleiele lor umede. VLAHUȚĂ, O. A. III 60. DLRLC
    • format_quote Astfel, prin ghizdeie, Un pui cu tuleie, Muma îl numește, Noaptea-l încălzește Pînă va zbura. BOLLIAC, O. 78. DLRLC
  • 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și cum zice vorba asta, hop și Prîslea, de douăzeci și doi de ani, de-abia cu cîteva tuleie în bărbie. CARAGIALE, P. 114. DLRLC
    • format_quote Cînd abia începuse tuleiele bărbiei să-i umbrească pielița copilărească, el vorbea pe de rost toate limbile de pe lume. ODOBESCU, S. III 177. DLRLC
etimologie:

tuleu, tuleisubstantiv masculin
tuleu, tuleiesubstantiv neutru

  • 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai am de tăiat niște tulei de cucuruz și de floarea-soarelui. V. ROM. februarie 1952, 103. DLRLC
    • format_quote Coceanul... se mai numește și strujean, strujan... turjan... tuleu. PAMFILE, A. R. 87. DLRLC
    • format_quote glumeț Smulge un copaci așa cum este și-l du repede acasă... – Eu să-mi pîngăresc mînile cu un tuleu de-aiestea? îi răspunse Titirezul. SBIERA, P. 181. DLRLC
  • 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cf. știulete DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.