opțiuni
  • info
12 definiții pentru țuhal

Explicative DEX

țuhal sm [At: DRĂGHICI, R. 77/16 / V: ~an / Pl: ~i, (înv) ~uri sn, (rar) ~e sn / E: ngr τσουβάλι] 1 (Mol) Sac mare întrebuințat la transportarea, la păstrarea cerealelor, a făinii etc. 2 (Mol; pex) Conținutul unui țuhal (1). 3 (Reg) Sac în care se calcă strugurii. 4 (Mol) Pătură întrebuințată la căratul fructelor, cerealelor etc.

❍ȚUHAL sm. Mold. Bucov. Sac mare (pentru grăunțe): două cară încărcate cu ~i suiau drumul iezăturii din bătătura morii (SAD.); înșfacă ~ui cu colaci, și... mînă, băiete! (VAS.); era gros cît un ~ și din gură îi sărea foc (VOR.).

ȚUHAL, țuhali, s. m. (Regional) Sac mare pentru căratul și păstrarea făinii, a cerealelor etc. Înșfăcă pe popă, parcă ducea un țuhal. CONTEMPORANUL, VIIII 10. Acești peri... trebuie să-i puie în niscaiva țuhali să-i trimată la alți oameni. DRĂGHICI, R. 77. Se ținea sărăcia de el ca scaiul de oaie. Vorba ceea: intra-n casă cu trăistuța și n-o putea scoate cu țuhalul. ȘEZ. XXI 21.

țuhal n. Mold. sac în care se pune boabele de porumb vânturat. [Origină necunoscută].

țuhál m., pl. lĭ (ngr. tsuváli, sac de pele, d. turc. çuval, sac). Nord. Sac mare (60-80 kg. orĭ maĭ mult). V. harar.

țuhan1 sm vz țuhal

Ortografice DOOM

țuhal (sac) (reg.) s. m., pl. țuhali

țuhal (sac) (reg.) s. m., pl. țuhali

țuhal (sac) s. m., pl. țuhali

Etimologice

țuhal (-li), s. m. – (Mold., Bucov.) Sac. Tc. çuval, prin intermediul ngr. τσουβάλι (Ivănescu, BF, I, 161; Graur, GS, VI, 330; Gáldi 263).

Argou

țuhal s. n. sg. închisoare.

Arhaisme și regionalisme

țuhal, țuhali, s.m. (reg.) sac mare pentru boabe de porumb.

Intrare: țuhal
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhal
  • țuhalul
  • țuhalu‑
plural
  • țuhali
  • țuhalii
genitiv-dativ singular
  • țuhal
  • țuhalului
plural
  • țuhali
  • țuhalilor
vocativ singular —
plural —
țuhan1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuhan
  • țuhanul
plural
  • țuhani
  • țuhanii
genitiv-dativ singular
  • țuhan
  • țuhanului
plural
  • țuhani
  • țuhanilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuhal, țuhalisubstantiv masculin

regional
  • 1. Sac mare pentru căratul și păstrarea făinii, a cerealelor etc. MDA2 CADE DLRLC
    • format_quote Înșfăcă pe popă, parcă ducea un țuhal. CONTEMPORANUL, VIIII 10. DLRLC
    • format_quote Acești peri... trebuie să-i puie în niscaiva țuhali să-i trimată la alți oameni. DRĂGHICI, R. 77. DLRLC
    • format_quote Se ținea sărăcia de el ca scaiul de oaie. Vorba ceea: intra-n casă cu trăistuța și n-o putea scoate cu țuhalul. ȘEZ. XXI 21. DLRLC
    • format_quote Două cară încărcate cu țuhali suiau drumul iezăturii din bătătura morii. (SAD.) CADE
    • format_quote Înșfacă țuhalul cu colaci, și... mînă, băiete! (VAS.) CADE
    • format_quote Era gros cît un țuhal și din gură îi sărea foc. (VOR.) CADE
  • 2. prin extensiune Conținutul unui țuhal. MDA2
  • 3. Sac în care se calcă strugurii. MDA2
  • 4. Pătură întrebuințată la căratul fructelor, cerealelor etc. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.