opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘARE, tușări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tușa. – V. tușa.

tușare sf [At: LTR / Pl: ~șări / E: tușa1] 1 (Teh) Operație de verificare a gradului de netezime a unor suprafețe metalice cu ajutorul unor unelte speciale sau cu piesa cu care suprafața verificată ajunge în contact, prin aplicarea unui strat de vopsea pe suprafața piesei cu care se verifică. 2 (Frm) Emoționare.

TUȘARE, tușări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a tușa. – V. tușa.

TUȘARE s.f. Acțiunea de a tușa și rezultatul ei. [< tușa].

TUȘA, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

tușa1 vt [At: DN2 / Pzi: ~șez / E: fr toucher] 1 (Teh) A executa operația de tușare (1). 2 (Frm) A emoționa (2).

tușa2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~șez / E: tuș1] (Rar) A vopsi în negru.

TUȘA, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Franțuzism) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

TUȘA vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A impresiona, a mișca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -șează. / < fr. toucher].

TUȘA vb. tr. 1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tușare (livr.) s. f., g.-d. art. tușării; pl. tușări

tușare (livr.) s. f., g.-d. art. tușării; pl. tușări

tușare s. f., g.-d. art. tușării; pl. tușări

tușa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. tușez, 3 tușează, 1 pl. tușăm; conj. prez. 1 sg. să tușez, 3 să tușeze; ger. tușând

tușa (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 tușează, 1 pl. tușăm; ger. tușând

tușa vb., ind. prez. 1 sg. tușez, 3 sg. și pl. tușează, 1 pl. tușăm; ger. tușând

Intrare: tușare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușare
  • tușarea
plural
  • tușări
  • tușările
genitiv-dativ singular
  • tușări
  • tușării
plural
  • tușări
  • tușărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tușa
  • tușare
  • tușat
  • tușatu‑
  • tușând
  • tușându‑
 singular plural
  • tușează
  • tușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușez
 (să)
  • tușez
  • tușam
  • tușai
  • tușasem
a II-a (tu)
  • tușezi
 (să)
  • tușezi
  • tușai
  • tușași
  • tușaseși
a III-a (el, ea)
  • tușează
 (să)
  • tușeze
  • tușa
  • tușă
  • tușase
plural I (noi)
  • tușăm
 (să)
  • tușăm
  • tușam
  • tușarăm
  • tușaserăm
  • tușasem
a II-a (voi)
  • tușați
 (să)
  • tușați
  • tușați
  • tușarăți
  • tușaserăți
  • tușaseți
a III-a (ei, ele)
  • tușează
 (să)
  • tușeze
  • tușau
  • tușară
  • tușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tușare, tușărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a tușa. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi tușa DEX '09 DEX '98 DN

tușa, tușezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.